Monday, August 1, 2011

Ucenica

Ce sentiment placut de implinire ma incearca sa o am pe mama ucenica la bucatarie... Nu ca as sti eu sa fac minunile cu care-si umple camara tarziu in toamna sau rezistenta ei in a sustine o masa de sapte feluri de Paste pentru preoti si cateva coriste alese pe spranceana; adica alea care mai au sprancene... Ci pentru ca in sfarsit am ajuns sa o invat si eu ceva si mai mult, sa-i placa ce o invat.

Gombotii pe care i-am facut se regasesc intr-o forma oarecum tangentiala si in bucataria bucovineana. Doar ca nu atat de buni.
 Aluatul din care fac gombotii are la baza miezul de cartof copt. Unii prefera sa fiarba cartofii in coaja, dar mie mi se pare ca gustul de cartof copt inobileaza produsul final. Trebuie cam jumatate de kilogram de miez de cartof copt. Sa alegeti cartofii fainosi pentru aceasta reteta (cartofii de salata). Ii spalati si-i puneti la cuptor pana intra furculita in ei foarte usor.




Cand sunt gata, ii taiati in doua si-i lasati sa se raceasca complet.








Apoi scoateti miezul cu o lingura si-l cantariti. Peste miez adaugati faina alba - cam un sfert din greutatea lui. In cazul nostru, la 500 de grame de miez de cartofi puneti 125 de grame de faina. Plus un ou batut, sare, o lingura de ulei si o lingurita de zahar daca preferati gombotii sa fie dulci. Oricum, vor fi inveliti in zahar si pesmet prajit in unt...


Aluatul va fi lipicios, asa ca rezistati tentatiei de a adauga faina.








Intr-o tigaie prajim 150 de grame de pesmet timp de 2 minute,  in 50 de grame de unt si apoi adaugam, dupa ce am stins focul, intre 3-5 linguri de zahar, dupa cat de dulce vrem sa iasa.







Separat, prunele se depica in doua, pana la jumatate, atat cat sa scoateti samburii, apoi se amesteca cu zahar si scortisoara.


Punem o oala cu multa apa la fiert si cand clocoteste dam focul mic de tot, atat cat s-o mentina fierbinte fara a clocoti.

Pentru a lucra aluatul bagati-va mainele pana la cot in faina. Rupeti bucati din aluat, le aplatizati cu palma, puneti cate o pruna la mijloc si inchideti bine de tot. E important sa sigilati bine galusca pentru ca altfel o sa patrunda apa la pruna si o sa va treziti ca se rupe in bucati. Galusca astfel obtinuta o aruncati in oala cu apa fiebinte. Am mai auzit pe unii care prefera sa imparta aluatul de la bun inceput in 32 sau 24 de bucati, ca sa fie toate egale; facandu-l sul apoi taindu-l in doua, apoi in patru si asa mai departe.



Din cand in cand mai scuturam sau mai amestecam in oala sa nu se prinda galutele de fund. Cam dupa cinci minute ar trebui sa vedeti ca incep sa se ridice la suprafata. Cele care plutesc is gata de recoltare; ...cu paleta cu gauri.





In urmatoarea faza ajung direct in tigaia in care am prajit pesmetul si l-am amestecat cu zahar. Scuturam tigaia in toate directiile ca sa acoperim bine de tot galustile.


Si cu asta s-a cam terminat, nu le mai trebuie nimic. Is bune si calde, dar merg la fel de bine si reci.

5 comments:

  1. adu si tu la birou! imi facea bunica-mea acum 20 de ani...

    ReplyDelete
  2. Cam greu, nu rezistă până săptămâna viitoare.

    ReplyDelete
  3. pai mai faci o tava la intoarcere :D si ne aduci in chdg ;)

    ReplyDelete
  4. Corect. Şi aşa mă întorc luni noaptea, ce-oi face până marţi dimineaţa?

    ReplyDelete
  5. Bai, sa vezi faza, am gasit galusti cu prune la cofetaria Andreea pe Mihai Bravu. Tocmai am savurat 2 bucati. Bune rau. Zic ca tre sa incerc si de la tine ca sa pot da verdictul final.

    ReplyDelete