Despre gratarit


Romanul munceste cinci zile si doua le petrece la iarba verde. Ca sa se relaxeze, ca munca grea il afecteaza la ficat din care cauza se simte lesinat la inceput de saptamana. Dar cum se apropie weekend-ul capata culoare in obraji, e mai vioi si asta fara sa si ajunga la iarba, numai gandul ca se va relaxa ii face mai bine.
Meseria lui de weekend e grataragiu. Il vezi la fiecare colt de strada, in orice poiana, ba la umbra, ba la soare, printre coji de harbuzi si pungi maturate de vant. Meseria asta e atat de veche, incat exista diferente regionale in modul in care se practica. Exista si caracteristici comune, fara tagada. Un calator strain, nefamiliarizat cu transhumanta de weekend, va fi intrigat in primul rand de similitudinile practicarii acestei meserii inca de cand intra in tara si pana cand iese la bulgari, la mare.
Eu pot face distinctie intre doua mari familii ale acestei increngaturi: grataragiul de Arges si cel de Moldova.
Grataragiului de Arges ii place micul cu praf. Praf de orice fel; de munte, de campie, de islaz, curatat de apa sau batut de ploaie. Nu conteaza. Numai praf sa fie. Fumul si zgomotul de la masini e un bonus, dar se poate si fara. De asta el prefera locurile cu iarba, langa soseaua care duce la munte. Sa fie vazut in toata splendoarea lui de trecatori.
Grataragiul de Arges se intalneste in sudul teritoriului si se extinde peste munti, adanc in inima Transilvaniei. Spre vest, s-a extins pana la granitele tarii, daca nu cumva unii au incercat sa fure meseria si sa fuga cu ea in Ungaria. Grupul grataragiului e compus intotdeauna din mai multi indivizi, fiecare avand o sarcina destul de clara si atribuita in decurs de mii de ani de evolutie:
- tataie: poate fi recunoscut dupa pantaloni tip dunga, pantofi, camasa si vesta de lana, palarie si o mana in sold. Afara’s 40 de grade. Tataie e insarcinat cu adunatul lemnelor si aprinderea focului, fiind cel mai intelept membru si avand respectul tuturor. Activitatea e una usoara, plina de satisfactii dar si extrem de importanta: fara foc nu poate fi gratar. Tot ce are de facut e sa alerge dupa lemne, sa se aplece sa le culeaga si sa aprinda un chibrit in timp ce se preface ca bate tobele. In trecut, batutul tobelor si aprinsul focului erau doua specializari distince, dar pe masura ce grupurile s-au restrans si au devenit mai eficiente, aceste doua indeletniciri s-au unificat si au revenit in ordinea importantei inteleptului grupului.
- nevasta: seamana cu cel mai mare exemplar al grupului dar nu a ajuns inca acolo. Se straduie totusi. Nevasta e amintita in vechile legende. Avea sase maini cu care facea mancare, spala, calca, hranea copii mici, ii altoia pe aia mari, cosea, matura, aduna gunoaiele. Intre timp a fost inlocuita cu exemplare din aceeasi specie, dar inca mai are de invatat cum sa recupereze handicapul fata de idealul cu 6 maini. Cele mai intelepte au inteles ca ce nu pot face cu mainile, pot face cu gura si e de ajuns.
- fiul cel mare cu prietena lui. Astia stau culcati pe patura, unul langa altul, de zici ca’s drogati. Iti inchipui ca au fost tarati pana acolo dupa ce li s-a suflat cu ace otravite in gat. Nu s-ar misca de acolo nici morti. Adica ei au venit sa se relaxeze. Ca doara muncesc toata saptamana si din salariul lor statul ii plateste pensia lui tataie.
- un caine fara capatai.
- doi nepoti si o nepoata care dinamizeaza grupul si-i anunta prezenta cativa sute de metri mai incolo. Astia mici pare ca graviteaza in jurul lui mamaie. La randul ei, mamaie are miscarea proprie de rotatie si pare mai mult atrasa de fetita creata care nu-si gaseste locul. Ceilalti doi nepoti, amandoi tunsi scurt cu breton, au o trasa elipsoidala, ajungand inevitabil in raza de actiune a palmei grele a lui mamaie, moment interpretat scurt cu un tipat.
- grataragiul in persoana. El supravegheaza tot grupul si e responsabil ca activitatea sa decurga in bune conditii. La inceput era un tiran, conducand grupul cu o mana de fier, dar in 10000 de ani de evolutie a invat sa delege. Acuma nu face decat sa comande: Pune ba berea aia in apa! Daca mai e inca rece, mai ada’mi una. Tataie, mai dureaza focul? ca ne prinde ploaia aicea. Femeie, fa si tu o salata, c-o sa ni se aplece de-atata carne. Si da-le si la astia mici. Nu uita de harbuz. Sa-l punem si pe el la rece. Mamaie, da’ mai stai si matele locului, prea te agiti atata. Am venit la iarba verde. Si mai da-ti jos o bluza, ca e cald afara. Sa-i intinzi si lui tataie patura poate vrea sa stea jos. E clar ca fara el ar fi haos. Tot el e conducatorul de Logan. Stie cum sa-l umple pana la refuz cu tot felul de chestii si ce e mai important stie cum sa-l parcheze cu portbagajul in sosea, ca sa incurce traficul. Ca ce tot baga aia viteza la munte, ce e soseaua lu’ tas’su? Las’ sa mearga mai incetu, sa aiba timp sa admire peisajul. Daca vede ceva de fum.
Acum ca e in natura si concureaza cu alte grupuri stabilite in imprejurimi, se abtine sa se implice in treburile curente si prefera sa urmareasca cum se desfasoara activitatile pe la altii. Sta in picioare, cu berea in mana si burta eliberata de sub maieu, orientata spre grupul de interes. Inca nu e foarte clar cum reuseste sa masoare nivelul de praf si sa decida cand e momentul oportul sa stanga carnea. Pentru asta ar trebui sa-l surprindem in curtea proprie, cand grupul nu concureaza cu altele asemenea. Sunt putine relatari de acest gen, dar din toate rezulta similitudini cu manifestarile din natura. Tataie face focul. Mamaie spala legumele si strange rufele. Nevasta alunga gainile si curcile in spate si inchide poarta. Mamaie si nevasta pregatesc carnea. Nevasta o pune pe gratar. Aia mici tipa si alearga de colo colo. Dupa un timp, in prag isi face aparitia grataragiul, cu berea in mana. Dintr-o data realizeaza ca fara el lucrurile au luat-o intr-o directie gresita. Bai, ia galagia ca pun mana acuma pe matura! se adreseaza el copiilor. Ce naiba, mai femeie, deatatia ani facem gratar si n-ai invatat ca mai intai lasi jarul sa se linisteasca, apoi pui carnea pe gratar? Parca n-aveti nici una miros, nu vedeti ca se arde carnea? Ia da-te deoparte. Viorico, ada’mi o furculita! Mai lasa dracului telefonul ala din mana ca toata ziua stai si te boldesti in el. Da fuga si ada-mi un servet. Ia, voi astia mici nu mai alrgati pe aici ca s-a facut destul praf. Unde-i sticla de apa? Cum ma, deatatea ori am zis, langa gratar tre’ sa existe musai o sticla de apa sa stropesti micii sa iasa mustosi. Apoi barbatul ia furculita din mana fetei, inmaneaza berea spre a-i fi returnata ulterior si face singurul lucru si cel mai important lucru in asigurarea hranei pentru familia lui: intoarce carnea pe gratar. Ia si deacuma aveti grija sa n-o ardeti de tot c-o sa mancati porumb copt cu mustar, isi anunta el iesirea.
In Moldova lucrurile stau nitel diferit. Moldoveanul face un foc tiganesc direct pe iarba, el stie precis ca arde repede si face jar imediat. Moldoveanu nu are nevoie de gratar, el pune doi bolovani pe langa foc si pe ei intinde plasa de sarma. Asa e mai bine, ca sirma poate fi pusa ulterior intr-o punga si sta mai bine in masina.
In schimb, moldoveanul trebuie sa aiba in curte un gratar. Dar nu unul de tip Metro, de unica folosinta. Nu, asa ceva nu e acceptabil, ca nu se vede de dupa gard. El isi construieste unul imens, din piatra de rau. Eventual cu o cruce deasupra. Are 3 compartimente dedesubt, un cuptor si  un horn impunator. Un fel de altar al grataragiilor, pe care popa se simte dator sa-l sfinteasca de Boboteaza. Daca piatra nu straluceste indeajuns, moldoveanul il da cu nitrolac, iar cimentul il vopseste negru, ca sa iasa mai bine in evidenta. Nu conteaza ca miroase la foc, ca nu e cazul. Moldoveanu n-o sa-l foloseasca vreodata ca gratar. In el adaposteste closca cu puii cat sunt mici, in compartimentul de lemne stau doua perii de spalat covoare si papucii rupti care nu se arunca, se folosesc prin curte. In fata gratarului sunt stranse o stiva de scanduri, 3 cutii cu surcele, o cosarca si roaba cu o grebla in ea. Ce e important la gratarul moldoveanului e ca exista.
Discutia de gratar e mai degajata si moldoveanul se simte dator sa aleaga varianta cea mai eficienta de a prepara mancarea.A taiat Maria porcu, ne-a dat niste carne si mai vine cu niste carnati duminica, dupa slujba. Zice sa facem un gratar. Asta e nevasta-sa. Auzi, da sa scoatem si noi o gaina din congelator, sa nu zica ca ne dau ei de mancare, intervine moldoveanul.Da mai bine nu punem gaina si facem un bors, apoi o bagam la cuptor si facem friptura, iar carnea o punem cu varza tot la cuptor? O sa fie cald sa stam la gratar, si tre’ sa mut si toate lemnele alea de acolo. In felul asta el se asigura ca nu are nimic de facut, iar nevasta-sa va dovedi cat e de gospodina facand mancare toata sambata. Totul va fi stropit cu alcool dublurafinat macerat cu fructe de padure insotit cu comentarii despre toate neamurile care nu sunt de fata.
Nu am participat inca la un gratar in Bobrogea. Astept cu interes.

No comments:

Post a Comment