Mi-e dor de mama

Puternica femeie. Contradictorie in aceeasi masura. Nu o data am vazut-o plangand, dar de cele mai multe ori de bucurie sau de emotie. Niciodata de durere sau suferinta. Niciodata n-am auzit-o sa se vaite si probleme au fost destule. Intr-o zi a fost operata. Apoi au mai descoperit ceva, iar a doua zi au operat-o din nou. A patra zi am dus-o acasa si in jumatate de ora era aplecata peste straturile de ceapa din gradina ca au dat buruienile. Tare as fi vrut sa-mi fi dat mai mult din forta ei interioara.

Nu beau, mama, in cinstea ta asa cum fac bucovinenii. Dar o sa fac ardei umpluti si stiu ca o sa te bucuri ca am invatat ceva de la tine.



Ardei - vreo 10. Plus o ceapa mare, jumatate de kilogram de carne tocata in amestec, o cana de orez si patrunjel. Ceapa se caleste inainte de a fi adaugata in umplutura. Condimentele pentru aceasta reteta sunt cele clasice: sare, piper, boia iute si boia dulce. Putin cimbru si 2 linguri de bulion merg si ele in amestec.

Ardeii se trezesc fara capac si curatati bine inauntru. Apoi se umplu, dar nu de tot, ca la fiert orezul se umfla.

Intr-o cratita (sau wok) se prajesc ardeii putin pe toate partile. Apoi se pun intr-un vas de cuptor. Preferabil ar fi sa stea ingramaditi ca sa nu-si piarda umplutura la fiert.

Din 2 rosii taiem capace pentru ardei (eu folosesc doar coaja). Pana la jumatate turnam apa, acoperim si-i dam la cuptor pentru 30 de minute.






In uleiul in care am prajit ardeii punem o ceapa taiata mare la calit. Apoi aruncam doua linguri de faina si amestecam bine. Adaugam rosiile ramase si tocate cubulete, mai punem sare, piper, boia si doua cani de apa. Lasam sosul la fiert vreo 20 de minute, apoi il strecuram. Sosul obtinut il punem peste ardei pana ii acoperim. Credeti-ma, niciodata nu e prea mult sos.

Eu mai pun si feliute de sunca sau kaiser deasupra. N-ar fi la fel de bun fara.

Mai dam la cuptor vreo 15 minute, apoi descoperim vasul si mai lasam maxim 10 minute.

Cu smantana alaturi, ardeii astia sunt o minunatie.

Sper sa va iasa la fel de buni. Si puneti mana pe telefon si sunati-va mama.

Cat de versatil e porcul...

Iti trec prin cap doua cuvinte: mancare si porc. Mai departe, imediat ideea se dezvolta in cateva directii: ceafa la gratar, muschiulet in bere, tochitura, carnaciori, jumari, coaste cu portocale, piept impanat. Dar niciodata n-am auzit ca porcul sa duca cu gandul la ciorba. Desi cu totii am auzit de ciorba de porc, am vazut-o prin meniuri la bodegile retrase pe langa drumurile de tranzit sau ne-o amintim de la casa bunicii. Unii am si mancat. Dar sa recunoastem: la capitolul ciorba, vita si puiul au invins porcul. Sunt sigur ca asta e o chestie neinsemnata, nu se supara godacul cat timp el e vedeta celor mai gustoase gratare.



Sa incepem cu o ceapa, doi morcovi, o gulie, o radacina de patrunjel si jumatate de telina mica, date pe razatoare si puse in oala mare cu putin ulei la calit. Sare si piper, clar.




Cand s-au inmuiat legumele, punem deasupra niste coaste de porc sau oase (la oase trebuie sa fiarba mai mult) si acoperim cu 4 litri de apa. Mai adaugam jumatate de ardel verde maruntit si doua rosii mari. Tot bucatele. Lasam la fiert pe foc mic pana ce coastele se pot curata usor de carne. Cam 45 de minute, chiar 1 ora. Pentru gusturile mai elevate, se poate drege cu tarhon sau foi de dafin spre final.




Cat timp fierbe ciorba, sa pregatim perisoarele. Plecam de la o frumoasa bucata de carne de porc de 700 de grame, cu cat mai putina grasime, pe care o trecem de doua ori prin masina de tocat. Vrem sa obtinem cea mai fina carne tocata. Tot prin masina de tocat, peste carne, trecem si o ceapa mica. Apoi imprastiem o lingura de faina (care va lega perisoarele mai bine), doua oua, o mana de patrunjel tocat marunt si cam 100 si ceva de grame de orez. Eu prefer orezul cu bob lung si pun un plic intreg.

Amestecam bine de tot pana apare ca o pasta omogena. Cu mana umeda, formam perisoarele, de marimea unei nuci.

Le adaugam in ciorba, una cate una, imprastiate prin toata oala. Cam in 10 minute de fiert la foc mic, perisoarele sunt gata si se vor ridica la suprafata. Oprim ciorba, o acoperim si o lasam sa se racoreasca. Apoi putem acri cu bors fiert sau lamaie. Zeama de la o lamaie face cat o jumatate de litru de bors acru. O jumatate de lime in plus da un gust aparte, dar nu e pentru traditionalisti.

Se serveste neaparat cu smantana si patrunjel proaspat deasupra.

Hot, moist and tasteful... no, it's just a pie

Intrebarea filozofica care ma macina vineri seara e una clasica: ce-a fost mai intai: filmul sau placinta? Si cum raspunsul nu e la mine, e la americani, de undeva trebuie sa incep si eu. Cu ce pare mai simplu. Filmul.

A fost odata, un tip care se plictisea vineri seara. Asta pentru ca nu era momentul favorabil sa nu se plictiseasca.





Mai intai a dat drumul la cuptor pe la 200 de grade, poate mai putin.

Intr-un castron un sfert de faina, adica cam 250 de grame, niste unt, adica 190 de grame si o lingurita de sare. A luat mixerul si pe viteza cea mai mica, ca aia ii produce cea mai intensa placere, a inceput sa le amestece. Din cand in cand, mai punea cate o lingura de apa rece. Da' rece, vai mama ei de apa scoasa din congelator, cu gheata deasupra... De vreo sase, sapte ori a tot pus apa, dar avea grija nici sa nu devina prea umed. Aluatul, adica.


Cand mixerul a inceput sa scoata fum, si-a bagat mana in aluat si l-a mai ametit vreo cateva secunde, apoi l-a rupt in doua. Prima jumatate a intins-o cu un lemn de-a facut-o de juma de centimetru, chiar mai putin. A luat-o cu grija, infasurata pe bucata de lemn si a pus-o in tava de placinta, inlaturand excesul de pe margini.





Apoi s-a apucat de mere. A vrut sa exagereze si a curatat 5 mere verzi, aromate. Doar cotorul l-a inlaturat. Apoi, peste mere a stors o jumate de lamaie si a turnat cate o cana de zahar alb si una de zahar brun (ar fi putut folosi doar brun, dupa mine), o lingurita de scortisoara si un varf de cutit de nucsoara (nutmeg). Si a amestecat merele alea cu atata sarguinta, pana le-a acoperit cu totul de zahar si mirodenii.


Le-a indesat in tava, iar deasupra a acoperit cu alta foaie facuta din jumatatea cealalta de aluat. Marginile le-a sigilat bine, si a dat 4 gauri cu cutitul sa aibe pe unde respira. Stia el de mai de demult ca ar fi putut pune mai intai merele pe foc, sa scada putin din zeama pe care or s-o lase. Dar nu, lui ii place cand taie placinta, merele sa curga putin si sa lase un sos dulce...








Si a dat-o la cuptor pentru vreo ora. Din cand in cand mai intra in bucatarie sa deschida geamul ca sa scoata fumul... ca de... a umplut tava la refuz si atat de multa zeama era, ca mai curgea pe foc si se carameliza in flacari...

Dar intr-un final, rezultatul a iesit spectaculos. Placinta se taie cel mai bine cand e calda... Si se serveste fierbinte, cu inghetata de vanilie deasupra.

La final, pentru cei mai slabi de stomac, se recomanda un vin alb, sec, care taie greata. Vreo 3 pahare ar fi suficient.

Acuma doar sa ne inchipuim cum o sa iasa la vara cu cirese, sau in toamna cu afine... cu sosul ala colorat si dulce care curge din placinta...

Comenzile se primesc in weekend, 50 de lei placinta sau 15 lei sfertul. Inghetata nu e inclusa :).

Hey bella, da soli?

Asta-i tot ce stiu in italiana. Nici macar nu-s convins ca e corect, m-a invatat un gigolo pe la patru dimineata intr-un pub. Dar asta e mai putin important, inca n-am ajuns in Italia sa testez expresia intr-un muzeu. Iar cum ma stiu, ma indoiesc ca ma voi afla prin vecinatatea vreunui muzeu.

Dar ce stiu e ca oamenii astia, oricat de galagiosi si enervanti ar fi, stiu sa gateasca. Iar azi voi incerca sa reproduc o lasagna asa cum mi-a scris o doamna adevarata dupa mai multe rugaminti.

Trei lucruri avem de facut pana sa obtinem o lasagna: sosul de carne, sosul bechamel si la final lasagna.

Sosul de carne.

I se mai zice ragu (ragu alla bolognese). Nu e complicat, dar dureaza peste doua ore. Majoritatea il scurteaza la maxim o ora, dar sincer, asta va dauna grav gustului. E pacat, lasagna nu facem chiar in fiecare zi, iar cand facem, merita sa fie o sarbatoare.

Intr-o oala punem doua linguri de ulei de masline si cam tot atata unt. Vom inmuia pe foc mic o ceapa, un morcov si vreo trei patru cozi de telina, toate taiate cubulete mici. Cam 10 minute. Apoi adaugam 600 de grame de carne de vita tocata. Ma repet si-mi place sa ma repet: nu cumparati carne gata tocata. Alegeti o bucata frumoasa si rugati sa v-o toace sau o tocati acasa. Punem si cateva felii de piept de porc uscat, taiat bucatele (pancetta). Pentru gust, dar atentie sa nu fie afumat. Mai invartim din cand in cand pana se evapora sosul de la carne.

Condimentam neaparat, si nu glumesc de data asta, cu piper negru macinat, cam o lingura, scortisoara si nucsoara, cam cate un varf de cutit. Apoi stingem cu 50 ml de vin alb sec si lasam sa se evapore.

Adaugam doua cani de supa de vita sau pui (eu le fac cu 2 cubulete, deh) si o cana de suc de rosii de la mama. Daca s-a terminat, merg si 2 lunguri de bulion dizolvate intr-o cana de apa. Amestecam si lasam la foc mic cam o ora. Din cand in cand mai amestecam sa nu ne trezim ca se prinde de fund. Acuma sa nu va mirati ca folosim doar atat de putin de la rosii. E bolognese. Mai exista si alte varinte, cu mult mai multe rosii, dar nu e cazul in speta.

Dupa vreo ora, turnam o cana de lapte si punem o lingurita de sare. Proteina din lapte va fragezi carnea de vita si anihileaza acidul de la sosul de rosii. Nu ignorati, mai ales daca folositi exclusiv carne de vita. Nah ca m-ati prins... merge si amestec de vita si porc, dar daca e sa ma credeti pe cuvant, uitati de porc. Mai lasam la fiert inca vreo ora jumate, amestecand din 15 in 15 minute. Sa nu se prinda. De fund.

Sosul ragu se poate pastra in congelator si merge minunat la spaghetti bolognese. Dar azi merge la lasagna in intregime.

Sosul bechamel

In primul rand, nu va apucati de sos decat dupa ce au fiert foile de lasagna.

Intr-o craticioara topim 100 de grame de unt. Turnam doua linguri cu varf de faina si amestecam incontinu cu telul. Vom obtine o pasta pe care continuam s-o prajim cam un minut, amestecand in continuare. toata chestia la bechamel e sa nu lasam telul sa stea degeaba. Apoi turnam cate putin lapte fierbinte, amestecand incontinu. Cam 500 de mililitri de lapte incap.



La final crema va fi alba, catifelata. O condimentam cu sare, piper si nucsoara. Nucsoara trebuie neaparat daca vom folosi sosul pentru lasagna.










Lasagna

In functie de marimea vasului sau tavii in care pregatim lasagna vom numara atatea foi cat sa iasa patru straturi. Le fierbem in apa cu sare, dupa cum scrie pe cutie. Le scoatem pe un servet la uscat si revenim la sosul bechamel.

Tava o ungem pe fund cu bechamel, punem un rand de foi de lasagna, avand grija sa suprapunem marginile. Apoi nivelam niste sos ragu, turnam bechamel si presaram parmezan. Repetam operatia de doua ori. Peste ultimul strat de foi turnam doar bechamel si parmezan. (Eu care nu ma pot abtine, mai pun peste sosul de carne si mozarella data pe razatoare).

Acoperim cu folie de aluminiu si dam la cuptor putin peste jumatate de ora la 200 de grade. Spre final, inlaturam folia de aluminiu si mai lasam cinci minute sa se rumeneasca. Eventual, putem opri cuptorul si aprindem grilul. Cateva minute sunt suficiente.

Scoateti si lasati-o in pace 15 minute. E greu, dar credeti-ma. Ati rezistat 3 ore, ce mai conteaza 15 minute?



E superb ca va fi excelenta si reincalzita la microunde...deci pachetele, pachetele... :)

Un urlet pentru primavara

E clar. M-am saturat de frig si ceata. Mai ales de ceata. Vreau sa vina primavara, sa se insenineze si sa am o oarecare perspectiva asupra orizontului.

Ideile astea revolutionare au aparut dupa ce scaldasem peste noapte doi piepti de pui in sos de soia ca sa-i trag a doua zi la tigaie cu legume, ghimbir si coriandru.

Inflacarat fiind de noua gandire, m-am contopit pe de-a-ntregul curentului schimbarii. Am mototolit planul anterior, am inserat cateva schimbari in lista de legume si am trecut la treaba.

Intr-o oala cu capac se inmoaie in ulei vreo doua cepe taiate cum vreti, cu sare si piper; dupa vrei trei minute si doi morcovi taiati mai mare, apoi niste pastarnac si radacina de patrunjel date pe razatoare. Inca trei minute si adaugam doi trei ardei taiati si astia cu toporul. Inca trei minute si e randul bucatilor de piept de pui, cu tot cu soia in care au zacut. Iar trei minute, mai invartim o data sa se patrunda toate bucatile de pui, apoi adaugam doi dovlecei si patru cartofi. Taiati cuburi, evident. Devleceii taiati ceva mai mare.

Acoperim cu apa de un deget peste toate cele din oala si lasam 20 de minute la fiert pe cel mai mic foc. La final, cu cinci minute inainte de a opri focul, adaugam si vreo trei rosii decojite si taiate in sfert, plus patrunjel verde tocat. Eu toc un manunchi de patrunjel cu tot cu codite. Jumatatea cu cozi o adaug acum, cealalta jumatate, dupa ce mancarea se raceste.

Cam asta e tot si va asigur ca miroase a primavara!