Hot, moist and tasteful... no, it's just a pie

Intrebarea filozofica care ma macina vineri seara e una clasica: ce-a fost mai intai: filmul sau placinta? Si cum raspunsul nu e la mine, e la americani, de undeva trebuie sa incep si eu. Cu ce pare mai simplu. Filmul.

A fost odata, un tip care se plictisea vineri seara. Asta pentru ca nu era momentul favorabil sa nu se plictiseasca.





Mai intai a dat drumul la cuptor pe la 200 de grade, poate mai putin.

Intr-un castron un sfert de faina, adica cam 250 de grame, niste unt, adica 190 de grame si o lingurita de sare. A luat mixerul si pe viteza cea mai mica, ca aia ii produce cea mai intensa placere, a inceput sa le amestece. Din cand in cand, mai punea cate o lingura de apa rece. Da' rece, vai mama ei de apa scoasa din congelator, cu gheata deasupra... De vreo sase, sapte ori a tot pus apa, dar avea grija nici sa nu devina prea umed. Aluatul, adica.


Cand mixerul a inceput sa scoata fum, si-a bagat mana in aluat si l-a mai ametit vreo cateva secunde, apoi l-a rupt in doua. Prima jumatate a intins-o cu un lemn de-a facut-o de juma de centimetru, chiar mai putin. A luat-o cu grija, infasurata pe bucata de lemn si a pus-o in tava de placinta, inlaturand excesul de pe margini.





Apoi s-a apucat de mere. A vrut sa exagereze si a curatat 5 mere verzi, aromate. Doar cotorul l-a inlaturat. Apoi, peste mere a stors o jumate de lamaie si a turnat cate o cana de zahar alb si una de zahar brun (ar fi putut folosi doar brun, dupa mine), o lingurita de scortisoara si un varf de cutit de nucsoara (nutmeg). Si a amestecat merele alea cu atata sarguinta, pana le-a acoperit cu totul de zahar si mirodenii.


Le-a indesat in tava, iar deasupra a acoperit cu alta foaie facuta din jumatatea cealalta de aluat. Marginile le-a sigilat bine, si a dat 4 gauri cu cutitul sa aibe pe unde respira. Stia el de mai de demult ca ar fi putut pune mai intai merele pe foc, sa scada putin din zeama pe care or s-o lase. Dar nu, lui ii place cand taie placinta, merele sa curga putin si sa lase un sos dulce...








Si a dat-o la cuptor pentru vreo ora. Din cand in cand mai intra in bucatarie sa deschida geamul ca sa scoata fumul... ca de... a umplut tava la refuz si atat de multa zeama era, ca mai curgea pe foc si se carameliza in flacari...

Dar intr-un final, rezultatul a iesit spectaculos. Placinta se taie cel mai bine cand e calda... Si se serveste fierbinte, cu inghetata de vanilie deasupra.

La final, pentru cei mai slabi de stomac, se recomanda un vin alb, sec, care taie greata. Vreo 3 pahare ar fi suficient.

Acuma doar sa ne inchipuim cum o sa iasa la vara cu cirese, sau in toamna cu afine... cu sosul ala colorat si dulce care curge din placinta...

Comenzile se primesc in weekend, 50 de lei placinta sau 15 lei sfertul. Inghetata nu e inclusa :).