Neagra mare

Frigul de azi imi aduce aminte de valva starnita iarna trecuta de o cunostinta care anunta ca pleaca in concediu la mare. Unii au ignorat aspectul, crezand ca e doar o forma clasica a dorintei de a atrage atentia. Altii, mai bine dispusi si putin creduli, s-au interesat de acest aspect solicitand detalii suplimentare, in cautarea unor legaturi lipsa care sa scoata la iveala inselatoria. Cand povestea s-a dovedit a fi adevarata, o parte din ei au sugerat tratament medicamentos, convinsi fiind ca interventia timpurie va reduce asemenea manifestari, iar amica noastra se va putea intoarce printre ai ei. O perioada va fi privita cu suspiciune, dar cu suportul familiei si al prietenilor apropiati, neincrederea se va diminua pe masura ce o sa asocieze corect litoralul cu anotimpul corespunzator.

Eu am trait vesnic cu convingerea ca litoralul se inchide iarna. Oamenii isi incuie casele si se duc sa traiasca pe la rude pana se topeste zapada. Strazile raman pustii, casele cu obloanele trase parca se retrag in fundul gradinilor printre copacii dezgoliti, lasand vederii strazile pustii maturate de vant. O umbreluta uitata la marginea unei terase se invarte haotic scartaind parca a jale, plangand ca e singura legatura cu umanitatea uitata pe un taram pustiit de forte nemiloase.


Eu nu-mi pot inchipui un concediu in decembrie, pe litoral. Marea e un lucru de neinteles iarna. Daca ajungi in fata unei intinderi de apa e musai sa te apropii de mal ca sa-i simti mirosul, sa simti pe obraji adierea vantului incarcat de umiditate. Esti manat de o atavica curiozitate sa iti incarci simturile cu natura. Iarna, in schimb, te intampina nisipul inghetat. Un viscol aprig se porneste tocmai cand te decizi sa te indrepti catre mare. Parca vrea cu tot dinadinsul sa te tina departe si te anunta cu un vuiet ca ai gresit anotimpul. “In aceasta perioada numai vietatile negraitoare au dreptul sa se perinde pe aceste meleaguri”, pare sa-ti zica. Tu nu intelegi si iti continui drumul. Iti ridici fularul pana sub ochi, inchizi ultimul nasture de la haina si iti afunzi mainile in buzunare. Regreti ca ai uitat sa impachetezi manusile. Pana ajungi la mal, deja nu mai vezi bine. Ochii iti sunt plini de lacrimi si esti gata sa juri ca o suta de aschii de gheata ti s-au infipt in obraji. Ajungi tocmai la timp ca o rafala de vant amestecat cu stropi reci ridicati de valuri sa te improaste din cap pana in picioare. Te intorci grabit si incepi sa te gandesti ce activitati de interior ti-ar putea ocupa timpul pentru restul saptamanii. Iti petreci restul zilelor la televizor, urmarind distractia de pe partiile de ski de la munte si chicotind la gandul cat de frig trebuie sa fie acolo. Dupa concediu, vei povesti prietenilor cat de minunat e litoralul iarna si cum o vacanta care se anunta plictisitoare s-a transformat inca din prima zi intr-o adevarata aventura. Recomanzi tuturor sa incerce asa ceva si deja le faci planurile pentru la anul, dandu-le asigurari ca se vor distra de minune si nu vor uita experienta multi ani la rand. Unii chiar isi vor aduce copii si nepotii iarna la mare, transformand vacanta intr-o traditie ce va dainui cateva generatii, cel putin.

Cinci persoane cel putin sunt interesate de povestea ta si ei insisi pregatesc o plecare la mare. Unul, care nu se teme de frig, fiind satul de atata caldura cata a indurat in ultima vreme, e chiar interesat daca apa nu a inghetat si se poate face baie. Ar fi pacat sa-si uite slipii.

Nu am fost niciodata iarna la mare. Iar asta e un lucru fara de care pot sa traiesc linistit, prefacandu-ma interesat de povestile altora, aratand interes fatis dar manifestand semnele unei tristeti melancolice cand recunosc ca doctorul mi-a recomandat  sa evit zonele umede si friguroase care imi pot afecta sanatatea si asa subreda.