This one is for Anne

Anne, this is a very simple to do recipe, but please, don't tell anyone, I've been bragging about how good one must be around kitchen to be able to pull this off. And always ask for large compensation from anyone trying this amazing cookie :)

To make the dough add in a large boll:
- 1 cup oil (apx 150 ml)
- 1 cup of sugar
- half of cup sparkling water (mineral water)
- 1 teaspoon vinegar extinguished with 1 teaspoon baking powder
- apx 400 grams of plain flower to start with. The dough may require some more flower.

Dust flower on your hands and knead for about 10 minutes, adding flower as necessary. Make a ball of dough and split in two.

On the working table put some baking paper, sprinkle some flower and begin to stretch first ball of dough to the size of the tray. Transfer it into the greased and flowered tray. Make the second sheet that you'll use after placing the apple filling.

For the filling use 1 kg of green apple, or any kind. But I find green ones to have a more gentile sweetness... Grate the apples but leave the skin on. Mix with 200 grams of sugar in a saucepan and place on moderate heat to leave all the juice. Add now a tablespoon of cinnamon, mix and leave for 15 minutes or so to evaporate all juice. Mix well from time to time not to stick. (I have a little secret here: add a pinch of nutmeg. It goes rather well with cinnamon and green apples).



Place the apple filling and cover with the second sheet. Because the dough is crumbling you'll understand why it is necessary to make the sheet on the baking paper...





Put the tray in the oven on 180 degree (Celsius. For you Anne is 350 Fahrenheit) for 30 minutes. Check to have a nice golden look before leave it to cold.






Sprinkle a white coat of powered sugar and cut into peaces after 15 minutes. Serve to Richard and tell'im I want to share a pint.

See u.

Intr-o seara de noiembrie...

Lapte am, dar nu pot sa-l beau gol. Asa ca nu mai stam la povesti si facem niste melci cu nuca si scortisoara deliciosi din cale-afara.

Ca sa fim eficienti, organizam lucrurile in e etape: aluatul, umplutura si siropul.

Aluatul se poate face frumos la masina de paine. In felul asta scapam de jumatate din treaba, vedem un film si bem ceva intre timp. Aruncam asa, pe rand: 140 ml de lapte caldut, 90 de grame de unt topit (sa fie din ala gras, da?), 100 g de zahar, 1 plic de zahar vanilat, 2 oua, putina sare si la final 450 g faina amestecata cu un plic de drojdie uscata (7g). Setezi masina pentru aluat si iti iei o ora jumate de pauza...




Umplutura e si mai simpla: 150 g de nuca tocata marunt sau data prin masina de nuca, 100 g de unt topit, 120 g zahar brun, 2 linguri de scortisoara si cui ii place un praf de nucsoara. Se amesteca bine cu lingura.

Din aluat se intinde o foaie dreptunghiulara cam de 30 de cm latine si groasa de vreo 3 mm.

Umplutura se intinde uniform, apoi se ruleaza sul. Cu ata se taie rondele groase cam de doua degete si se insira in tava tapetata cu hartie.

Ca sa nu uit: se da drumul la cuptor pe mediu, sa fie cald din vreme.

Tava cu melci se acopera si se mai lasa 5 minute la odihnit. De-abia dupa aia se baga la cuptor.

Intre timp, pregatim un sfert de lapte (cam o cana) firbinte, cu vreo 5-6 linguri de miere si 2 plicuri de zahar vanilat. Uneori mai scap si cateva picaturi de esenta de vanilie. Numai uneori.

Pe melcii fierbinti, prospat scosi din cuptor, turnam laptele dulce si aromat. Folosim lingura sau o pensula.

Sincer, mai trece 1 minut pana sa imi umplu farfuria si sa ma retrag in coltul meu de canapea...

Documentar de Bucovina

Mi-am propus, fara a-mi seta din asta un obiectiv ca timp de realizare, sa documentez aici cele mai minunate bucate pe care le mananc acasa la mine, in mijlocul Bucovinei. Macar cate unul pe an, cam de cate ori ajung pe acasa.

De data asta am solicitat cel mai delicios cozonac cu mac pe care l-am intalnit vreodata. Nu ma laud acuma, nici pe mama, dar e chiar renumit in zona. Mai ales printre neamuri si cunoscuti, care mai apuca cate o felie de vreo sarbatoare ceva...

Cantitatile de care o sa vorbesc in continuare sunt pentru doi cozonaci, minimul pe care trebuie sa il facem odata. Adica primul cozonac nu apuca seara, iar a doua zi e pacat sa ramanem cu sentimentul melancolic dupa acel gust, gandindu-ne ca daca nu eram atat de hapsani am fi avut si azi macar o feliuta la cana de lapte de dimineata.

Umplutura poate fi de mac sau de nuca. Azi am ales macul, special pentru D care mi-a cerut reteta de cateva luni bune. Unii introduc si rahat, dar asta tine de gust. N-o sa vezi la mine asa ceva.

O jumatate de kilogram de mac se da pe masina (exista masina dedicata pentru tocat mac) si se aduna intr-o cratita.

Peste mac se adauga cam trei polonice de lapte fierbinte si se lasa la fiert pe cel mai mic foc posibil. Cateva minute, nu are nevoie de prea mult. In nici un caz compozitia nu trebuie sa fie apatoasa.

Dupa care mai dizolvam in jur de 200 de grame de zahar. Zic in jur de, pentru ca poate fi si 150 (preferata mea), dar si 250, chiar 300, pentru cei care prefera cozonacul ceva mai dulce.









Intre timp pregatim ingredientele pentru aluat: opt (merg si sase) galbenusuri frecate bine cu 200 de grame de zahar, 1 kg de faina alba, 100 de grame de unt topit, 50 de grame de ulei, drojdie, 600 de grame de lapte, dar de obicei merge ceva mai putin si sare.

Galbenusurile se sparg de cu seara cu o lingurita de sare, se freaca putin si se lasa la temperatura camerei pana a doua zi. Aveti grija, ma repet, toate ingredientele trebuie scoase de cu seara la temperatura camerei.

Acuma cu drojdia e poveste lunga, dar eu zic ca puteti sari peste si folositi drojdie uscata pentru a simplifica treaba... Mama a fost invatata sa foloseasca maiaua, o combinatie de faina, drojdie verde, lapte si zahar care se umfla, face bulbuci, apoi scade si devine buna pentru aluat. Maiaua e agentul de crestere pentru aluat si se bazeaza pe hranirea drojdiei cu zaharuri, inclusiv cele din lapte pentru a o activa. Drojdia va consuma zaharul, hrana ei, si va elibera dioxid de carbon facand un aluat pufos. De altfel, intotdeauna e bine sa dizolvam drojdia cu zahar tos, apa calduta sau lapte (depinde de reteta) si putin ulei inainte de a face aluatul pentru a-i da un start bun drojdiei.

Aluatul se framanta cam jumatate de ora, destul de greu de facut la mana caci trebuie rupt, lovit, framantat ca sa devina cat mai fraged cu putinta. Alte 100 de grame de unt topit se incorporeaza spre final, cu dosul palmei. N-am inteles de ce, dar asa zice cutuma. Eu zic ca merge destul de bine facut la masina de paine, care incearca primul sa-mi zica si mie ca am avut dreptate.

Aluatul sta la dospit cam o ora, dar cu grija sa nu iasa din lighean, are o asa personalitate independenta. Dupa ce a crescut bine, se mai framanta de cateva ori ca sa scoatem aerul in exces apoi ne pregatim de asmblare, pe masa improscata cu ulei, numai daca e nevoie, dar nu cu faina. Asta ii ajuta sa ramana moi. De principiu aluatul e destul de uleios ca sa permita prelucrarea sa naturala.

Un cozonac va fi format din alti trei cozonaci mai mici impletiti intre ei. Imaginati-va produsul final: in sectiune transversala va arata intr-un mare fel. Asta insemna ca vom imparti aluatul nostru in doua, apoi fiecare jumatate in trei parti egale. La fel procedam si cu umplutura de mac.

Facem drptunghiuri cam de jumatate de cm grosime, intindem umplutura si le rulam in suluri. Trei suluri se impletesc in tava de cozonac unsa cu unt si se ung pe deasupra cu ou batut cu zahar si putin ulei, pentru o coaja caramelizata si sticloasa. Mai presaram putin mac deasupra pentru aderenta pe cerul gurii :)
Din pacate eu m-am retras sa-mi beau cafeaua si am ratat sa fac poze in etapa asta. Dar imi spal pacatul cu niste cornuri cu mac, facute din acelasi aluat si cu aceeasi umplutura....Merge?








Cozonacii vor sta in cuptor cam jumatate de ora pe foc mediu pana indraznim sa ne uitam la ei. In functie de cum arde cuptorul ii mai intoarcem sau nu, apoi dam focul mic si-i lasam sa se rumeneasca bine. Ii mai verificam peste 15 minute. In faza asta ar trebui sa arate destul de bine crescuti.

Odata scosi din cuptor, ii invelim in carpe curate si-i lasam macar jumatate de ora sa se odihneasca. Prin cate au trecut, merita, inainte de a fi buni de mancat. E cea mai dificila perioada, intrucat mirosul din casa devine insuportabil.

Iar la final, va rog, abtineti-va sau o sa regretati. Nu mai mult de 3 felii. Si o cana de lapte. Care se scot din greu cu jumatate de tura de parc sau o noapte de Expirat.

Ucenica

Ce sentiment placut de implinire ma incearca sa o am pe mama ucenica la bucatarie... Nu ca as sti eu sa fac minunile cu care-si umple camara tarziu in toamna sau rezistenta ei in a sustine o masa de sapte feluri de Paste pentru preoti si cateva coriste alese pe spranceana; adica alea care mai au sprancene... Ci pentru ca in sfarsit am ajuns sa o invat si eu ceva si mai mult, sa-i placa ce o invat.

Gombotii pe care i-am facut se regasesc intr-o forma oarecum tangentiala si in bucataria bucovineana. Doar ca nu atat de buni.

 Aluatul din care fac gombotii are la baza miezul de cartof copt. Unii prefera sa fiarba cartofii in coaja, dar mie mi se pare ca gustul de cartof copt inobileaza produsul final. Trebuie cam jumatate de kilogram de miez de cartof copt. Sa alegeti cartofii fainosi pentru aceasta reteta (cartofii de salata). Ii spalati si-i puneti la cuptor pana intra furculita in ei foarte usor.




Cand sunt gata, ii taiati in doua si-i lasati sa se raceasca complet.








Apoi scoateti miezul cu o lingura si-l cantariti. Peste miez adaugati faina alba - cam un sfert din greutatea lui. In cazul nostru, la 500 de grame de miez de cartofi puneti 125 de grame de faina. Plus un ou batut, sare, o lingura de ulei si o lingurita de zahar daca preferati gombotii sa fie dulci. Oricum, vor fi inveliti in zahar si pesmet prajit in unt...


Aluatul va fi lipicios, asa ca rezistati tentatiei de a adauga faina.








Intr-o tigaie prajim 150 de grame de pesmet timp de 2 minute,  in 50 de grame de unt si apoi adaugam, dupa ce am stins focul, intre 3-5 linguri de zahar, dupa cat de dulce vrem sa iasa.







Separat, prunele se depica in doua, pana la jumatate, atat cat sa scoateti samburii, apoi se amesteca cu zahar si scortisoara.


Punem o oala cu multa apa la fiert si cand clocoteste dam focul mic de tot, atat cat s-o mentina fierbinte fara a clocoti.

Pentru a lucra aluatul bagati-va mainele pana la cot in faina. Rupeti bucati din aluat, le aplatizati cu palma, puneti cate o pruna la mijloc si inchideti bine de tot. E important sa sigilati bine galusca pentru ca altfel o sa patrunda apa la pruna si o sa va treziti ca se rupe in bucati. Galusca astfel obtinuta o aruncati in oala cu apa fiebinte. Am mai auzit pe unii care prefera sa imparta aluatul de la bun inceput in 32 sau 24 de bucati, ca sa fie toate egale; facandu-l sul apoi taindu-l in doua, apoi in patru si asa mai departe.



Din cand in cand mai scuturam sau mai amestecam in oala sa nu se prinda galutele de fund. Cam dupa cinci minute ar trebui sa vedeti ca incep sa se ridice la suprafata. Cele care plutesc is gata de recoltare; ...cu paleta cu gauri.





In urmatoarea faza ajung direct in tigaia in care am prajit pesmetul si l-am amestecat cu zahar. Scuturam tigaia in toate directiile ca sa acoperim bine de tot galustile.


Si cu asta s-a cam terminat, nu le mai trebuie nimic. Is bune si calde, dar merg la fel de bine si reci.

Sa gatim dara...

Of, dragul meu blog, de mult nu mi-am mai facut timp pentru tine... Ca de mancat am mai mancat de cateva ori, si poze am destule... uite ca intr-un final mi-am adus aminte sa mai si scriu. Pentru ca am facut ceva atat de simplu si de bun incat trebuie sa ramana undeva in scris.

Ne trebuie doi dovlecei, 4 rosii mari, putin unt, branza telemea de capra sau de oi, o legatura de marar, niste sare si piper alb, doua oua si niste smantana. Cam atat de simplu e.

Mai intai spalam dovleceii, fara a-i curata de coaja, si-i taiem in doua pe lungime. Cu o lingura ii scobim bine, lasand cam trei patru milimetri pana la coaja. Miezul il tocam si-l aruncam intr-un castron. Tocam marunt si doua rosii, rupem branza bucatele si le amestecam cu dovleceii. Sare punem numai daca branza nu e suficient de sarata. Adaugam piper alb si marar.

Tava se unge cu extrem de putin ulei, se acopera cu felii de rosii si bucatele de unt din loc in loc. Asezam dovleceii si-i dam la cuptor cam 20 de minute.

Intre timp, din 3 linguri de smantana si doua galbenusiri pregatim sosul de gratinat pe care il punem deasupra dupa cele douazeci de minute. Mai dam la cuptor inca zeca minute si apoi putem servi. Rosiile din tava le strangem si le asezam peste dovlecei. Vor avea cea mai buna aroma.

O ciorba cu renume

Sa ne inchipuim zona din care se trage. Frig. Cinci luni de iarna. Dealuri, multi pruni. Inevitabil multa tuica. Si mahmureala. Care se rezolva cu ciorba acra sau zeama de varza. Voi ati sari imediat sa comentati ca ciorba de burta e ceea ce caut, dar eu va spun: batman, batman... Nu toata lumea poate manca ciorba de burta. Dar ciorba radauteana, desi are acelasi aspect, are un gust mai rafinat, mai moale, pe placul si celor din sud.




E si foarte usor de facut. Se incepe cu vreo 6 ciocanele de pui spalate bine si curatate de pielea in exces (pe la mine se foloseste gaina intreaga) sau un piept cu sau fara os, recomand cu. Peste pui se mai pun in oala doi morcovi, doi pastarnaci sau radacini de patrunjel, o telina, o ceapa mare si doi ardei grasi rosii sau capia.





Se acopera cu vreo 3\trei litri de apa, o lingura de sare si se da la fiert pe cel mai mic foc cam o ora. Nu va mint, eu am pus si un cartof, dar asta nu face parte din reteta.







Separat, peste trei galbenusuri amestecate cu lingura de lemn se adauga cam 200 de grame de smantana grasa si se omogenizeaza.



Dupa o ora, legumele si carnea se scot din oala si se lasa sa se racoreasca cateva minute.

Zeama se strecoara si se pune inapoi in oala curata. Daca e necesar, oala se spala sau se foloseste o alta oala.

Ardeii se curata de coaja si se taie fasii. Restul legumelor se piseaza la mixer sau se trec prin sita ceea ce presupune putina munca. Piureul obtinut se pune inapoi in zeama, impreuna cu fasiile de ardei.

Carnea se rupe de pe oase in fasii si urmeaza aceeasi cale. Dam inapoi pe foc si cand da primul clocot turnan compozitia de galbenus cu smantana. Adaugam sare si vreo sase linguri de otet.


In plus, infuzam in ciorba vreo sase catei de usturoi, dati pe razatoarea mica. Ne folosim de o strecuratoare. Cateva minute e suficient, dupa care oprim focul.

Cand se raceste completam cu mult patrunjel verde tocat. La fel si la servit, cu paine alba si ardei iuti.

Have fun and cook more!

Primul post mobil

Iata ca incerc lucruri noi ... cum ar fi sa ma chinui sa scriu de pe telefon. Si pentru ca intr-adevar e un chin, o sa fiu extrem de scurt.
Si ce poate fi mai rapid decat o salata? Dar una racoritoare, cu mai multe influente arabesti. De data asta nu mai respect nici o reteta, ci doar cateva principii. Doar cateva.
Mai intai taiem o rosie bucatele. Peste care adaugam ceapa alba taiata jumatati de pestisori...
Apoi o ceapa verde mica si un fir de usturoi se taie oblic in stil oriental...
O mana mare de patrunjel taiat marunt...
Putin ardel rosu si un castravete mic isi fac si ei loc in castron...
Apoi condimentam simplu cu sare si piper, ulei de masline si zeama de lamaie. Cine are pe acasa, poate adauga si putin sos de rodii.
Ca sa nu para prea goala, o garnisim cu doua felii de paine coapta cu usturoi si busuioc.
Ce sa mai zic? Asa bine sa va fie..

Daca Bordello nu e, ce... sa fac?

Uite ca a venit vremea sa mai stau pe acasa. Macar atata cat sa mai fac ceva si prin bucatarie. De mancare, adica. Nimic complicat, doar legume, ca sa intram in ritmul verii.

Pentru ghiveci am ales 3 cepe, 4 rosii, 2 ardei, 2 dovlecei si as fi pus si 2 vinete daca ar fi avut la magazin. Ceapa se toaca si se pune pe foc mic in vreo 5 linguri de ulei la inmuiat. Sarea si piperul dupa gustul fiecaruia. Cand ceapa da semne ca cedeaza, adaugam ardeii taiati bucatele si vreo 3 catei de usturoi tocati. Acoperim si mai lasam vreo 10 minute. Punem si ierburi de provance (in traducerea mea sunt toate ierburile de le mai gasesc prin dulapul cu mirodenii... ia sa-mi amintesc... oregano, maghiran, busuioc, cimbru (putin) si patrunjel.

Orezul se fierbe separat intr-o cratita cu capac. Mai repet odata procesul: o cana jumate de apa la o cana de orez. Apa se da in clocot, se pune sare, se arunca orezul si cand a inceput sa fiarba se da focul pe minim si se acopera. 20 de minute nu se misca capacul! Nici macar daca se scurg picaturi pe aragaz. Fix dupa 20 de minute se stinge focul si orezul e gata.



Intre timp curatam dovleceii, ii taiem felii pe care le insiram pe un servet, stropim cu sare si acoperim cu alt servet de hartie sa absorba zeama. La fel as fi facut si cu vinetele, dar nu le-as fi curatat de coaja. Daca vanata e prea mare, taiem feliile in doua sau in sfert.

In cratita cu legume e timpul sa aruncam dovleceii. Rosiile le punem in apa fiarta pentru 10 secunde, se scurgem, le curatam de coaja si le taiem cubulete. Dupa 5 minute le punem peste restul de legume si mai lasam la fiert vreo 15 minute. Apoi oprim focul si ne pregatim de masa.

Doua oua mari... se leganau....

Well, asta e o denumire vaga rau de tot. Adica oua umplute... cu ce? Mama le umplea cu pateu de ficat frecat cu unt. Bunica punea untura, bucatele de carnati si codite de ceapa si usturoi verde. Am mai vazut umplura de branza cu paprica si marar, intr-o ciudata combinatie ungureasco-ardeleneasca.

De fapt, ideea de baza e ca ouale se pot umple cu orice. Orice iti trece prin cap. La mine a fost ceva mai simplu ca am folosit tot ce am mai gasit prin frigider.

Dar s-o luam cu inceputul: 4-5 oua se pun intr-o cratita cu apa rece si se dau la fiert. Pe foc mic, uitam de ele. Vreun sfert de ora cel putin ne cautam alta treaba. Cand ne intoarcem ouale vor sari bucuroase in sus. Luam cratita de pe foc, o lasam sa se racoreasca 5 minute, apoi putem turna apa rece.

Intre timp pregatim umplutura intrun castronas:
- o conserva de ton in apa (nu in ulei),
- 50 de grame de unt topit (eu am pus untul intr-un vas mai mic peste cratita in care au fiert ouale si acum stau la racorit),
- vreo 2 linguri de pasta de ardei iute (voi puteti folosi o jumatate de lingurita),
- paprika iute (voi puteti renunta),
- un castravete murat (in saramura, nu in otet) taiat in bucatele cat mai mici,
- galbenusurile de la oua (oua pe care intre timp le-am curatat de coaja si le-am taiat in doua),
- coditele de la 4 cepe verzi, taiate marunt de tot.
- extra, iar pentru voi in nici un caz nu recomand, o lingurita de fulgi uscati si macinati de ardei iuti.

Gata, combinam ouale cu umplutura, asezam pe farfurie si invitam lumea la masa.

Papanasi moldovenesti

Uite ca ma grabesc si am omis sa fac poza finala.... Eh, asta e, trebuie sa ma credeti pe cuvant ca acest desert e atat de usor de facut si atat de gustos incat riscati sa primiti favoruri sexuale numai sa mai faceti asa ceva. Trebuie tratat cu grija si mai ales sa va prefaceti ca nu e mare lucru pentru a distrage atentia de la minunea pe care tocmai ati facut-o.

Papanasul moldovenesc se deosebeste de impanatul papanas de Bucuresti. E mai mic, mai turtit, ca o chiftea. Nici asa crescut nu e. Dar in schimb, are un gust pe care papanasul sudic numai daca-l dai cu parfum il atinge.

Sa ne grabim dara: jumatate de kilogram de branza de vaci se amesteca cu 100 de grame de zahar si coaja rasa de la o lamaie.

Separat, o lingurita de bicarbonat se stinge in doua trei lingurite de zeama de lamaie apoi se pune peste branza. Se mai pun si doua galbenusuri cu albusurile batute spuma. Toate se amesteca usor, cu lingura, de jos in sus, sa pastram aluatul cat mai pufos. La final punem 150 de grame de faina si o incorporam.

Apoi facem bulgari din aluat, nu prea mari, caci mai cresc in tigaie. Folosim la greu faina, pe maini, pe blat intrucat aluatul e foarte lipicios.

Se aplatizeaza bilele si se face o mica gaura in mijloc. De fapt, forma lor traditionala e de chiftea, dar mie imi plac cu cat mai multa coaja (de asta le fac colacei).

Se prajesc cam cinci minute, la foc mediu sa aiba timp sa se patrunda, pe ambele parti (cinci minute in total).

Cat sunt firbinti se impopotoneaza cu smantana frecata cu zahar si un mot de dulceata.

Gata. Am plecat.