Is carbonara your thing?

Toata lumea a mancat spaghetti carbonara. Unele mai reusite, altele comestibile. Le-am facut si acasa, le-am preferat pe ale mamei, dar intotdeauna au fost printre mancarurile preferate. Nu stiu sa fie careva care sa nu le pofteasca. Unul ii zice altuia: Want some carbonara?... Celalalt e like Ya men! Absolutely! N-am auzit pe nimeni sa le refuze: No man, I don't like carbonara. It's shit. I'd rather chew on an ass ass. Voi?

Evident avem nevoie de paste. Apa fiarta, multa, cu sare multa. Cand apa clocoteste se introduc pastele (spaghetti sau tagliatelli) si se fierb cat scrie pe cutie. Nu le lasati mult la fiert, e chiar aiurea cand se fac prea moi.

Separat, intr-o tigaie, pe cel mai mic foc, daca se poate la bricheta, punem ulei de masline la incalzit.
Taiem fin miezul de la o ceapa (folosim doar partea alba, frageda) si o punem la inmuitat in ulei. Unii mai traditionalisti care respecta reteta originala nu pun ceapa.

Acelasi drum au si 3 catei de usturoi taiati cat mai fin. Daca se poate fara ceapa, e imposibil fara usturoi. Dupa vreo 2 minute aruncam in tigaie vreo 4-5 felii de kaiser taiate fasii sau bucatele. Cautati un kaizer care sa aiba si slanina, e important pentru a da grasime si consistenta. Condimentam cu sare.

Le lasam pe toate sa sfaraie incet, incet pana se topeste grasimea si kaizerul devine moale.

Separat batem doua oua mari, adaugam o ceasca de parmezan (preferabil proaspat ras) si un sfert de ceasca din apa in care au fiert pastele.

Pastele stoarse la trantim in tigaie si le amestecam bine ca sa se imbrace in grasime.

Apoi luam tigaia de pe foc, turnam sosul si amestecam energic. Temperatura pastelor e suficienta pentru oua, nu vrem flacara. Ce vrem in schimb e ca pastele sa fie frumos acoperite de un sos cremos si gustos.

Unii recomanda ca la sos, in loc de apa de la paste sa folosim cateva linguri de smantana grasa. Nu e chiar rau, dar e prea american stile. Puteti incerca, depinde de gust.

Se servesc imediat, cu putin piper negru proaspat macinat si parmezan.

Tot de pe taramul recomandarilor pe care eu nu le practic, se poate presara putin patrunjel italian deasupra. Italian e cel care-l gasim la noi pe toate tarabele, nu cel cu frunza creata.

Acuma, intre noi fie vorba, ce mai conteaza daca pastram o parte in frigider pentru a doua zi cand ne-o fi foame?

Cinnabon rolls

What the fuck is this Christmas smell in my house and where did it came from? Oh shit.... cuptorul.... uitasem...

2 hours ago...

Foame nu mi-e. Sete nope. Ceva lipseste. Aaaa...nu!. Altceva, ce pot face singur. Nu aia! Ceva cu zahar.
Ia sa vedem cum se prezinta frigiderul: unt, oua, un borcan cu continut suspect, branza cu mucegai, salam, mere, lapte. A... wait! Eu nu cumpar decat branza proaspata sau telemea... Whatever.

Hai sa facem cinnabon rolls. Ca un bun pm, incepem cu WBS. Prima linie: aluatul, umplutura si glazura. Ce e frumos la cinnabons e ca le putem face pa rand.

Aluatul

De data asta o sa vi le scriu detaliat. Cred ca e singura reteta in care masor cantitatile cu cantarul. Asa ca:
- 2 pliculete de drojdie;
- 240 ml lapte caldut;
- 100 g zahar;
- 80 g unt mai moale, dar nu topit;
- 2 oua;
- 450 g faina;
- 1 lingurita rasa de sare.

Drojdia si zaharul se dizolva in lapte. Dupa 1 minut il punem peste faina, se adauga si restul ingredientelor si se framanta. Eu pastrez 2 linguri din faina deoparte si le adaug numai daca e cazul spre final.

Se framanta pana cand obtinem un aluat foarte moale, elastic, dar care se dezlipeste de pe mana. Aluatul se pune la crescut intr-un castron uns cu ulei. Cu ulei se unge si aluatul pe deasupra. Castronul acoperit cu o carpa se lasa vreo ora la un loc caldut, in acest timp aluatul dublandu-si volumul.

Dupa o ora...

Dam drumul la cuptor la 200 de grade. La mine, pe gaz, il dau pe mediu.

Aluatul se intinde pe o suprafata cu faina formandu-se un dreptunghi. Trebuie sa ajunga la o grosime de 5 mm. Peste aluat se intind:
- 80 g de unt moale;
- 200 g zahar brun;
- 2 linguri de scortisoara;
- 2 linguri de faina.

Untul se intinde uniform cu mana. Restul ingredintelor se amesteca si se imprastie in ploaie, avand grija sa acoperim uniform si marginile.

Apoi se ruleaza si se taie in bucati de 5 cm cu o ata. Stiti cum taia bunica mamaliga cu ata? Tot asa se face si acum.

Bucatile le punem separate in tava cu ulei sau hartie de copt.













Se dau la cuptor cam 10 minute sau pana se auresc pe margine.

Present time...

Glazura

Trebuie sa fie gata cand se scoate tava din cuptor. Glazura se pune peste rulouri cand sunt fierbinti, ca sa se topeasca si sa le patrunda.

Se mixeaza urmatoarele:
- 200 g zahar pudra;
- 90 g unt;
- 90 g crema de branza Philadelphia;
- esenta de vanilie, 2-3 picaturi;
- un varf de sare.

Peste glazura eu mai pun sos de caramel si nuci.

Nah, acuma dupa atata dulce am chef de-o bere. Old City anyone?

Pizza - complete series

Ia te uita, deja a venit seara si unii inca n-au mancat azi. Greu trebuie sa fie. Ajungi acasa, deschizi frigiderul, iei o banana si esti mandru ca te gandesti la silueta. Bun. Dar eu ma gandesc la o pizza gustoasa, asa cum numai in vis iti apare, cu aromele imbinate glorios intr-o senzatie similara orgasmului, ce te face sa inchizi ochii cand musti pentru prima data.

Si la fel cu a face dragoste, elementele de baza trebuie sa fie de calitate, apoi lasam fantezia sa ne aduca placere. Adica alegem un vin bun, o gustare usoara, aprindem niste lumanari parfumate apoi....aaa.... A!... vorbeam de pizza. Elementele de baza la pizza sunt aluatul si sosul de rosii. Daca de astea avem grija sa fie perfecte, in rest putem lasa fantezia, cum ziceam, sa ne conduca mana prin frigider. Va garantez ca va iesi perfect de fiecare data, noua, intotdeauna surprinzatoare, gata sa-ti faca seara perfecta. Pizza, da?!

Aluatul

Pe blatul curat facem o gramada de faina, cam 500g peste care turnam o lingura rasa de sare si o amestecam putin cu faina. Apoi ii dam din nou forma de gramada cu o gaura in mijloc. Cautati o faina bogata in gluten, daca se poate si italieneasca, care e macinata super fin.

Separat intr-un bol amestecam un plic de drojdie uscata cu o lingura de zahar, 4 linguri de ulei extravirgin si 325 ml de apa calduta si lasam cateva minute. Apa calduta nu insemna nici fierbinte, ca omoara drojdia, nici rece ca o inhiba. Calduta. Cum sunt copsele unei ... da' mai bine stiti voi ce insemna calduta.

Dupa cateva minute in care drojdia a inceput sa-si faca treaba, adaugam totul peste faina. Cu o furculita incepem sa amestecam cate putina faina, apoi din ce in ce mai multa pana cand furculita nu mai e de ajutor.

Preluam aluatul cu mainile pline de faina si framantam pana obtinem un aluat moale, elastic.

Il punem intr-un vas manjit cu faina, stropim aluatul iar cu faina (ca sa nu se usuce), acoperim cu o carpa si-l dam la crescut intr-un loc caldut pentru vreo ora. Aluatul ar trebui sa-si dubleze volumul in timpul asta.

Dupa ce-a trecut ora, il aruncam din castronul in care a crescut pe o suprafata cu faina si-l framantam de cateva ori sa scoatem aerul din el. Din cantitatea asta ies cam 2 pizza, deci e indicat sa-l rupem in doua. Jumatate il invelim in celofan si-l dam la frigider. Rezista cateva zile fara probleme. Cealalta jumatate o intindem in tava de pizza unsa cu putin ulei de masline si il manjim cu sosul de rosii.

Sosul de rosii

Asta nu e check-up. Sa nu aud comentarii. Sosul se face intr-o cratita, pe foc. Incepem cu o cantitate serioasa de ulei de masline in care inmuiem 4 catei de usturoi taiati feliute subtiri. Ati vazut in filme cum taie italienii usturoiul cu lama? Cam asa ceva... Cand incepe sa prinda culoare, adaugam busuioc. Preferabil proaspat. O mana de frunze. Merge si ala uscat, dar macar vara incercati cu busuioc proaspat. In acelasi timp desfacem si vreo 3 conserve de rosii intregi. Nu bulion, nu suc de rosii, nu altceva. Conserve de rosii intregi, se gasesc in supermarket, din Italia. Cu lingura de lemn ne chinuim sa maruntim pe cat posibil rosiile. Acum punem sare si piper.

Cand da in clocot, luam de pe foc si strecuram. Ne folosim de lingura sa impingem toate resturile prin strecuratoare. Aruncam usturoiul si busuiocul, dar tot ce tine de rosii adunam inapoi in cratita. Punem din nou pe foc si dam incetul cand clocoteste. In vreo 10 minute aromele s-au combinat, iar sosul il consideram gata cand ajunge la consistenta perfecta de a fi intins pe pizza.

Se stocheaza in borcan si poate sta linistit la frigider pentru vreo 2 saptamani.

Pizza

Peste aluatul manjit cu sos de rosii punem ce ne trece prin cap. Fiecare cu placerile lui. Eu am inceput cu oregano, niste ciupercute, ardei, telemea si ciorizo. Prin locurile libere, bucatele de mozzarella. Iar peste toate o ploaie de ulei extravirgin.

Imi place la cuptorul cu gaz ca pot sa-l infirbant tare de tot inainte sa-l las sa-si faca menirea. Pizza nu sta in cuptor mai mult de 10 minute. Maxim. Cum arate nitel coapta pe margini, e momentul s-o incepem!

Well, have a great night yo'll.

Paste cu ardei

A cam trecut pranzul, dar poate unii inca n-ati mancat si mai am o sansa sa va enervez.

Pastele cu ardei sunt atat de bune si atat de simplu de facut, de ma mir ca le gatesc atat de rar. Intr-o cratita cu capac se pun la inmuiat in putin ulei de masline 2 ardei rosii taiati cuburi. Pe cel mai mic foc de la aragaz, dat la minim, si uitam de ei vreun sfert de ora. Nici sa nu va faceti griji ca stau prea mult, cu cat se inmoaie la temperatura mica, cu atat pastreaza mai bine aroma. Eu am folosit jumatate de ardel si 2 kapia, dar mie-mi place dulceata de la kapia copti.

Dupa vreo 15 minute aruncam si o ceapa rosie taiata feliute. Acum e momentul si pentru sare. Evident ca la mine asta insemna si piper + chilli sos, dar voi puteti renunta la astea.

Si iar luam o pauza de 10 minute pana se inmoaie ceapa. Adica e momentul sa pregatim pastele. Am folosit penne care se fierb dupa cum scrie pe cutie.

Dupa 10 minute revenim cu 2 linguri de balsamic - nu va speriati, otetul se evapora imediat, si putina soia. Mai lasam 3 minute si la final stropim cu 2-3 linguri de parmezan. Acoperim inca 3 minute si gata. Adugam pastele strecurate si date prin apa rece, mai lasam putin pe foc sa se reincalzeasca pastele si sa se omogenizeze cu sosul, aranjam intr-o farfurie si intervenim din nou cu parmezan. Dupa care facem poza.

Mancam si ne bucuram de viata.

Clatite americane tip Pancakes

E seara si in curand incepe un film interesant trimis de 'matusa mea din America'. Inainte sa-i dau Play, merit si eu un treat mai de peste ocean. Recomandat ca o gustare de seara, dar si ca mic dejun, aceste minuni va vor insufleti viata pentru 5 minute, cu numai 15 minute de munca. Exact asa cum stie un PM.

Asa ca luam un sfert de pachet de faina si-l innobilam cu un praf de copt.

In alt castron, un sfert de lapte, doua oua mari (sau 3 oute - fiecare cum le are), vreo 3 linguri de unt topit, 3 linguri de zahar, 1 de zahar vanilat sau niste esenta isi pierd identitatea cu ajutorul mixerului. Incorporam si faina pana obtinem un aluat destul de gros. Mai gros decat pentru clatitele normale.

Din cele de mai sus ar trebui sa iasa cam 4 clatite. Cu polonicul le adaugam in tigaia incinsa cu 2-3 picaturi de ulei. Nu glumesc, 2-3 picaturi de ulei.

Nu hraniti copii mai mult de o data pe saptamana cu clatite.

Toamna, in aluat pun afine. Mmmm...mmm...m!

Clatita americana merge bine cu sucurile de fructe, dar chiar si ciocolata sau dulceturi moi (mai ales de zmeura). Sa nu uitam siropul de artar, neaparat trebuie incercat macar o data in viata.

Mazare cu pui

Mazarea e acea leguma pe care nici vegetarienii n-o suporta. E mica, rotunda si nu se lipeste una de alta. In copilarie o trageam cu prastia, atat de mult o desconsideram. De-abia mult mai tarziu, cu constiinta unei alimentatii sanatoase, am descoperit ca poate fi consumata o data la doua luni ca sa nu-mi afecteaza sanatatea. Acum o folosesc ca back-up, pentru zilele cand n-am altceva de mancare si mi-e lene sa cobor la magazin. E atat de simplu de facut, incat mi-e si jena sa scriu despre asta. Dar pentru ca mai sunt unii pentru care omleta reprezinta un mister culinar, o sa ma prefac ca voi ajuta pe cineva pierzand timpul pe aici.

Deci o sa fiu scurt si la obiect: Un borcan de mazare, 2 cepe, un morcov, vreo 3 linguri de pasta de tomate si un piept de pui taiat cubulete.Ceapa taiata fin se pune la inmuiat intr-o cratita cu ulei. Pe foc, nu la rece! Asezonam cu sare si piper. Dupa 2 minute se adauga morcovul dat pe razatoarea mare. Cand s-au inmuiat legumele, adaugam carnea. Dupa alte doua minute, bulionul si o cana de apa fierbinte. Le lasam cu capac sa fiarba vreo 20-30 de minute, apoi adaugam mazarea si apa cat sa acopere toata compozitia. Mie-mi place sa pun si frunze de dafin la mazare, dar e dupa gustul fiecaruia.

Mai lasam vreo 15-20 de minute la fiert. Daca sosul vi se pare prea moale, vi se pare. Daca tot n-aveti incredere sau stiti cu siguranta ca ati scapat cam multa apa, puteti extrage cateva linguri de sos intr-o cana, amestecati cu 2 linguri de faina si reintroduceti. Dar atentie, la fiert sosul trebuie sa fie moale, nu exagerati.

Dupa ce se raceste, sau chiar la servire, se presara fara mila cu marar proaspat, taiat fin.

Asta e tot. Nu e reteta care sa va consacre ca bucatar, dar sigur va face un PM satul si sanatos.

Crispy pui

N-o sa incep de dinaintea marelui big bang, cu atavica filozofie a aparitiei oului sau a gainii. Indiferent care s-a ouat primul, bine ca s-au inmultit astfel incat cateva milioane de ani dupa aia sa avem noi ce manca la KFC. Totusi, daca sunteti din aia care nu au incredere in mancarea colonelului sau prea lenesi sa iesiti din casa, v-ati scos daca in frigider mai exista niste pui.

Hai sa-l pregatim.

Mai intai trebuie sa fiti de acord cu mine ca puiul e cea mai josnica carne. N-are nici un gust, indiferent ce i-ai face. Pentru asta trebuie sa intelegem structura carnii si cum putem sa ne pacalim simturile. Carnea de pui nu e altceva decat un mediu in care concentram mirodenii ca sa o putem manca.

Asadar, luati cei doi piepti de pui si-i taiati fasii sau bucati, dupa cum aluneca cutitul. Adunam carnea intr-un castron, apoi incepem procesul de innobilare cu zeama de la jumatate de lamaie. Foarte important, pentru ca acidul citric va patrunde adanc printre fibrele carnii si va face loc celorlalte mirodenii. Eu am ales sa-l fac nitel mai iute, asa ca am intervenit cu 2 linguri de boia, una de praf de ardei iute, piper alb si piper negru cu generozitate, plus niste tabasco. Putin zahar cat prindeti intre doua degete ar fi de ajuns. Zaharul potenteaza gustul. Apoi vreo 4 catei de usturoi tocati marunt isi fac loc in castron. Unii prefera praful de usturoi, dar nu e acelasi lucru, chiar daca e ceva mai multa munca dupa macerare sa cureti carnea de bucatile de usturoi. Apoi putin ulei si o cana de lapte dulce.

Nu va scarbiti, bagati mana in carne si amestecati bine. Apoi acoperiti si dati la frigider, minim vreo 4 ore. Eu le las peste noapte, cu cat se patrunde carnea mai bine, ies mai gustoase.

Asta s-a intamplat ieri. Acuma, cu foamea-n gat, ne pregatim de ultima faza. Pentru a le da o nota crocanta, vom folosi fulgi de porumb striviti. Cu mana, cu sucitorul, cu lingura… nu conteaza. Orice aveti la indemana merge.

Separat batem 3-4 oua si adauga ce ne trece prin cap: sare, piper, boia, curry… si fulgii de porumb pana facem un maglavait asa, mai gros ca sa acopere bine bucatile de pui scoase din castron, stoarse si uscate prin faina.

Apoi nu ramane decat sa le scufundam in ulei incins.

Pieptul de pui poate fi inlocuit cu succes de aripioare. E chiar recomandat.

Eu am avut o mare dilema cum sa le mananc. Sa fac oare un orez? Sau cartofi prajiti?

Sau mai bine nu mai fac nimic! Asa ca pun soia intr-un bol si cum ma apuc de prima imbucatura, mi se face brusc a usturoi. Fuck! Bine, hai sa facem si ceva cu usturoi. Sfaramam 4 catei si-i decojim. (cine nu stie de ce ii sfaramam si apoi ii decojim sa intrebe). Apoi intr-un bol ii mistuim cu sare. Nu folosim acel aparat care se presupune ca ar sfarama usturoiul. Daca avem asa ceva in casa, il aruncam. Usturoiul trebuie facut pasta, nu bucatelit. Apoi punem 2 picaturi de otet si amestecam. Otetul nu e pentru gust, ci ca sa putem iesi in oras dupa ce-l mancam. Pana aici e mujdei. Mai departe am vrut sa-i dau o nota mai mediteraniana, asa ca am pus ulei de masline si miezul de la o felie de paine muiata in apa si stoarsa. Frecam totul foarte bine pana se face o pasta omogena. La final, o cana de iaurt sau smantana daca chiar n-aveti iaurt. Merge si cu putin busuioc, dar eu am zis pas de data asta.

Ce sa vrei mai mult la 2 noaptea?

Muffins

Ziceam eu cand am fost impins sa-mi fac blog (unul serios, nu ala in care aberam metafore despre inutilitatea vietii) ca n-o sa adopt retete de succes aka ţâţe, manelisti sau culinare, dar iata ca ma vad in situatia sa deschid usa bucatariei si camera telefonului si sa va las sa comentati procesele ce au loc in fata aragazului.

Nu voi copia aici tot felul de retete doar ca sa umplu spatiul, ci voi reproduce doar ceea ce-mi iese bine, dupa gusturile mele. Ciorba sa nu fie prea acra, dulciurile nu prea dulci si mai toate pe baza de ciocolata, cartofii rules, budinca sucks, iute e de bine, crud e si mai bine, porcu-i cea mai buna carne dar nu neaparat si cea mai sanatoasa, pestele mai rar, margarina e musama iar tofu nu e branza.

Astea fiind zise, sa trecem la treaba.

Muffins se fac sambata dimineata. Casa se umple de miros de sarbatoare si toata ziua e mai luminoasa, iar tot procesul nu dureaza mai mult de jumatate de ora. E la indemana fiecarei tinere care vrea sa-ti impresioneze iubitul, sau chiar pentru tinerii in cautare de recompensa sub forma de BJ. Mai sunt si unii care vor doar sa manance muffins, dar sunt greu de identificat, au adoptat forma umana si se ascund de generatii printre noi.

Deci, incepem cu 1 cana de zahar, doua de faina, doua oua intregi (uneori mai pun si un al treilea galbenus pentru gust si textura), jumatate de pachet de unt topit si un plic de praf de copt. Deoparte, lasam: o jumatate de cana de lapte caldut pe care-l fom folosi la final, ciocolata neagra si tava de muffins.

Faina, zaharul, ouale, praful de copt si untul topit se amesteca cu telul intr-un castron. Pentru a obtine muffins negre, inlocuim 3 linguri din faina cu 3 linguri din cea mai buna cacao. Mie astea-mi plac, dar azi nu am cacao. Se mai intampla.

Din cateva miscari, o sa se prinda de tel si va trebui sa renuntati. Continuati cu o paleta. Eu nu mai am paleta si folosesc coada de la o lingura de lemn. Asa, si?

Amestecati cu paleta si adaugati cate putin lapte pana se leaga (cateva linguri ar fi de ajuns). Cand ma simt generos adaug esenta de vanilie (pentru o nota de extravaganta se poate desface un baton de vanilie in lapte) sau esenta de rom la muffins-urile cu cacao si ciocolata neagra.

Restul de lapte se bea, ca e dimineata si inca n-am mancat.

Consistenta aluatului se verifica ridicandu-l cu paleta – acesta trebuie usor sa cada…

Se poate folosi asa cum e acum, sau se pot introduce fructe proaspete de padure (afine, zmeura, mure) sau fructe uscate sau ciocolata.

Eu am ales pentru aceasta demonstratie atat ciocolata neagra cat si simulacrul pe care incorect il denumim ‘ciocolata’ alba. Nu va chinuiti sa o maruntiti prea tare, bucatine mai mari raman intregi si intensifica aroma. Cand puneti fructe, amestecati cu grija si incercati sa le pastrati cat mai intregi. Cele cu zmeura sunt bestiale (bineinteles, intr-un aluat fara cacao).

Acum tava. Eu am doua tavi pentru muffins. Una de teflon, cu forme rotunde si la care folosesc hartiute astfel incat fiecare muffin capata propria ei personalitate.

A doua tava e din silicon, nu-i trebuie hartie si e facuta special pentru cuptor. Asta se unge cu unt inainte de a pune aluatul. O s-o folosesc pe asta acum. Unsul tavii s-a desfasurat inainte de a face aluatul, cu degetele inmuiate in untul topit. Evident ca se poate folosi si o pensula, dar unde ar mai fi nota de sexualitate din tot procesul? Bine, pentru pudici, asta insemna sa faci mancare cu dragoste… Dar oricum te alegi cu doua degete lubrefiate, umede, calde…

Orice magazin de bucatarie care se respecta ar trebui sa aiba asa ceva. E facuta de Tefal, daca va intrebati, dar sunt sigur ca mai exista si alte marci.

Punem aluatul, iar deasupra imi place sa presar o cantitate apreciabila de zahar brun care se caramelizeaza la cuptor si formeaza o crusta crocanta si delicioasa.

Si gata. La cuptor cu ele, pentru vreo 12 minute. Cuptorul mediu (al meu e pe gaz si cam arde).

Acum ca aveti cateva minute libere, nu le irositi. Spalati tot ce-ati murdarit. Sa nu indrazneasca careva sa se numeasca bucatar daca atunci cand termina vreo reteta ramane un vas murdar in urma! Inacceptabil!

Verificati-le dupa vreo 10 minute, pentru siguranta. Va dati seama ca sunt gata caci au crescut mult, iar crusta e crapata.

Pentru cei obsedati de detalii, se poate face testul scobitorii. Daca iese curata, insemna ca aluatul e copt. Atentie cat de tare infingeti, eu am reusit sa gauresc tava de silicon cu o tepusa. Daca nu e chiar gata, inapoi la cuptor pentru nu mai mult de 2 minute.

Ce pot sa zic? Pofta buna si BJ placut!






PS/ cel mai bine se pastreaza in pungi sigilate.