
Evident avem nevoie de paste. Apa fiarta, multa, cu sare multa. Cand apa clocoteste se introduc pastele (spaghetti sau tagliatelli) si se fierb cat scrie pe cutie. Nu le lasati mult la fiert, e chiar aiurea cand se fac prea moi.
Separat, intr-o tigaie, pe cel mai mic foc, daca se poate la bricheta, punem ulei de masline la incalzit.
Taiem fin miezul de la o ceapa (folosim doar partea alba, frageda) si o punem la inmuitat in ulei. Unii mai traditionalisti care respecta reteta originala nu pun ceapa.

Le lasam pe toate sa sfaraie incet, incet pana se topeste grasimea si kaizerul devine moale.
Separat batem doua oua mari, adaugam o ceasca de parmezan (preferabil proaspat ras) si un sfert de ceasca din apa in care au fiert pastele.

Apoi luam tigaia de pe foc, turnam sosul si amestecam energic. Temperatura pastelor e suficienta pentru oua, nu vrem flacara. Ce vrem in schimb e ca pastele sa fie frumos acoperite de un sos cremos si gustos.
Unii recomanda ca la sos, in loc de apa de la paste sa folosim cateva linguri de smantana grasa. Nu e chiar rau, dar e prea american stile. Puteti incerca, depinde de gust.
Se servesc imediat, cu putin piper negru proaspat macinat si parmezan.
Tot de pe taramul recomandarilor pe care eu nu le practic, se poate presara putin patrunjel italian deasupra. Italian e cel care-l gasim la noi pe toate tarabele, nu cel cu frunza creata.
Acuma, intre noi fie vorba, ce mai conteaza daca pastram o parte in frigider pentru a doua zi cand ne-o fi foame?
No comments:
Post a Comment