Ziceam eu cand am fost impins sa-mi fac blog (unul serios, nu ala in care aberam metafore despre inutilitatea vietii) ca n-o sa adopt retete de succes aka ţâţe, manelisti sau culinare, dar iata ca ma vad in situatia sa deschid usa bucatariei si camera telefonului si sa va las sa comentati procesele ce au loc in fata aragazului.
Nu voi copia aici tot felul de retete doar ca sa umplu spatiul, ci voi reproduce doar ceea ce-mi iese bine, dupa gusturile mele. Ciorba sa nu fie prea acra, dulciurile nu prea dulci si mai toate pe baza de ciocolata, cartofii rules, budinca sucks, iute e de bine, crud e si mai bine, porcu-i cea mai buna carne dar nu neaparat si cea mai sanatoasa, pestele mai rar, margarina e musama iar tofu nu e branza.
Astea fiind zise, sa trecem la treaba.
Muffins se fac sambata dimineata. Casa se umple de miros de sarbatoare si toata ziua e mai luminoasa, iar tot procesul nu dureaza mai mult de jumatate de ora. E la indemana fiecarei tinere care vrea sa-ti impresioneze iubitul, sau chiar pentru tinerii in cautare de recompensa sub forma de BJ. Mai sunt si unii care vor doar sa manance muffins, dar sunt greu de identificat, au adoptat forma umana si se ascund de generatii printre noi.
Deci, incepem cu 1 cana de zahar, doua de faina, doua oua intregi (uneori mai pun si un al treilea galbenus pentru gust si textura), jumatate de pachet de unt topit si un plic de praf de copt. Deoparte, lasam: o jumatate de cana de lapte caldut pe care-l fom folosi la final, ciocolata neagra si tava de muffins.
Din cateva miscari, o sa se prinda de tel si va trebui sa renuntati. Continuati cu o paleta. Eu nu mai am paleta si folosesc coada de la o lingura de lemn. Asa, si?
Amestecati cu paleta si adaugati cate putin lapte pana se leaga (cateva linguri ar fi de ajuns). Cand ma simt generos adaug esenta de vanilie (pentru o nota de extravaganta se poate desface un baton de vanilie in lapte) sau esenta de rom la muffins-urile cu cacao si ciocolata neagra.
Restul de lapte se bea, ca e dimineata si inca n-am mancat.
Se poate folosi asa cum e acum, sau se pot introduce fructe proaspete de padure (afine, zmeura, mure) sau fructe uscate sau ciocolata.
Eu am ales pentru aceasta demonstratie atat ciocolata neagra cat si simulacrul pe care incorect il denumim ‘ciocolata’ alba. Nu va chinuiti sa o maruntiti prea tare, bucatine mai mari raman intregi si intensifica aroma. Cand puneti fructe, amestecati cu grija si incercati sa le pastrati cat mai intregi. Cele cu zmeura sunt bestiale (bineinteles, intr-un aluat fara cacao).
Acum tava. Eu am doua tavi pentru muffins. Una de teflon, cu forme rotunde si la care folosesc hartiute astfel incat fiecare muffin capata propria ei personalitate.
Orice magazin de bucatarie care se respecta ar trebui sa aiba asa ceva. E facuta de Tefal, daca va intrebati, dar sunt sigur ca mai exista si alte marci.
Punem aluatul, iar deasupra imi place sa presar o cantitate apreciabila de zahar brun care se caramelizeaza la cuptor si formeaza o crusta crocanta si delicioasa.
Si gata. La cuptor cu ele, pentru vreo 12 minute. Cuptorul mediu (al meu e pe gaz si cam arde).
Verificati-le dupa vreo 10 minute, pentru siguranta. Va dati seama ca sunt gata caci au crescut mult, iar crusta e crapata.
Pentru cei obsedati de detalii, se poate face testul scobitorii. Daca iese curata, insemna ca aluatul e copt. Atentie cat de tare infingeti, eu am reusit sa gauresc tava de silicon cu o tepusa. Daca nu e chiar gata, inapoi la cuptor pentru nu mai mult de 2 minute.
Ce pot sa zic? Pofta buna si BJ placut!
PS/ cel mai bine se pastreaza in pungi sigilate.
PS/ cel mai bine se pastreaza in pungi sigilate.
No comments:
Post a Comment