Mc'Me la mine'acasa

De trei zile ma tin sa fac niste hamburgeri. Ba n-am gasit chifle langa bloc, ba era ocupata banda de stanga si nu mai aveam rabdare asa ca mergeam inainte direct acasa, sau pur si simplu eram prea deprimat sa mai gasesc bucurie in gatit.

N-am mai preparat hamburgeri de mai bine de jumatate de an cand imi permiteam sa fac gratar... Eh, nu asta ma opreste, si oricum carnea facuta pe plita sau in tigaie mi se pare mai buna. Cel putin la hamburgeri.

N-a fost simplu, asta trebuie sa recunosc. Mai intai n-am gasit chifle. Apoi slanina. Mi-a luat trei zile sa adun ingredientele. Dar stiu ca asta nu intereseaza pe nimeni si ca povestile din jurul unei retete sunt o pierdere de vreme.... Not! Povestile vor face intotdeauna ca cea mai searbata si uscata carne coapta pe un bat in foc sa devina o cina de neuitat.

Despre carne putem vorbi zile in sir. O sa rezum cateva invataminte pe care le-am tras de-a lungul timpului. Burger-ul (ca sa nu-l mioritizez si sa-i zic chifteaua) poate fi facut din trei carnuri: vita, porc sau pui.



Eu intotdeauna combin vita si porc. Cel exclusiv de vita nu mi se pare suficient de gustos. Folosesc cantitati egale de carne de vita si carne slaba de porc. Apoi adaug cam 20% slanina curata. Slanina e importanta pentru a avea un burger suculent si gustos.

Cand folositi carne de pui, veti obtine un super sanatos si excelent burger, dar aveti grija sa nu-l lasati prea mult la copt. Puiul tinde sa devina uscat destul de repede.



Un sfat foarte important este sa va preparati singur mixtura de carne. In primul rand stiti exact ce intra, iar alegerea unor carnuri de calitate va asigura cel mai bun gust. Doar sa ne gandim ca orice macelarie isi va face carnea tocata din resturile care nu mai pot fi vandute, partile mai tari, cu tendoane si vor adauga grasime de calitate indoielnica care cu siguranta nu va fi cumparata din galantar. Ceea ce face sens, economic. Dar in detrimentul gustului, iar noi nu vrem asta.

Carnea trebuie sa stea la frigider inainte de a o toca. De fapt, toate ingredientele trebuie sa fie reci. Unii mai pretentiosi pun in frigider chiar si mecanismele masinii de tocat, dar eu sunt de parere ca n-are rost sa exageram. N-are ce sa strice, numai ca nu mi-am adus aminte.



Se toaca carnea cu slanina, o jumatate de ceapa (poate fi taiata separat foarte fin, dar e ok si prin masina de tocat) si miezul de la o felie de paine. Apoi se condimenteaza. Daca va e frica sa nu scapati prea multe chestii pe acolo, intindeti carnea pe un fund de lemn cam la grosime de doua degete apoi inchipuiti-va ca e o mare friptura care trebuie condimentata. Sare, piper, putin cimbru si boia iute. Adaugati si un ou batut usor. Dupa care, puneti mana si amestecat-o bine. Apoi mai dati-o vreo jumatate de ora la frigider inainte de face burgerii.



Cu mainele ude sau cu ulei vom modela carnea in niste burgeri mari, ca de, nu avem de ce sa facem economie. Ce mai trebuie avut grija la burgeri: cu cat au mai multa grasime, cu atat isi vor reduce dimensiunile in tigaie. Chiar si cu 25%. Asa ca nu va fie frica sa ii faceti mai mari decat arata chiflele. In plus, la foc au tendinta sa se umfle la mijloc, deci presati-i cu o lingura dinspre mijloc spre margini.

Coptul burgerilor. Intr-o tigaie imprastiati putin ulei si incalziti-l usor. Punem burgerii si dam focul cam la jumatate pana incep sa sfaraie. Dupa care micsoram focul incercand sa pastram acelasi grad de sfaraiala. Nu vrem sa-i ardem la suprafata caci vor ramane cruzi in interior. Dupa vreun minut de sfaraiala, ii putem ridica usor cu o spatula si daca ni se pare ca se ard, ii intoarcem pe cealalta parte pastrand focul mic. Ii lasam sa sfaraie usor pana apare sucul de la carne la suprafata, apoi ii intoarcem. Nu-i lasati prea mult, oricata grasime ar avea, la un moment dat se vor usca. Vrem un burger suculent, pana la mediu.


La final, aruncam cate o felie de mozarella peste burgerii din tigaie, sa se inmoaie putin.

Chiflele le taiem pe jumatate si la prajim in tigaia unde s-au facut burgerii pe interior. Mai ales partea de la baza, ca sa nu se inmoaie cand facem hamburgerii.


Urmeaza partea funny: asamblarea. Pe jumatatea de chifla punem 2-3 frunze de salata, 2-3 felii de rosii, burgerul, maioneza si checkup, castraveti taiati rondele, cateva inele de ceapa prajite, extra maioneza :) si restul de chifla.

Langa merg bine niste cartofi prajiti weggies. Din nou cu maioneza, ca doar nu mancam asa bine in fiecare zi.

O boy!

Azi n-am chef de povesti. Simt ca plesnesc. Mi-e greu sa ma misc de la masa pana-n pat.

Hai s-o terminam repede si sa mergem la culcare.

Fasolea, vreo jumate de kilogram a stat la inmuiat peste noapte. Se schimba apa (sa fie recesi sa le acopere de doua degete) si se da la fiert cu un praf de sare. Cand da primul clocot, se schimba din nou apa, de data asta cu apa fierbinte. Se lasa la fiert vreo jumatate de ora, apoi fiecare trebuie sa ia o decizie importanta: mai schimba sau nu apa inca o data. Cu cat se schimba apa de mai putine ori, cu atata e mai gustoasa iahnia, dar are si efecte colaterale.

Ultima apa se obtine firband un ciolan afumat. Poate fi cu multa carne, ce se va servi cu placere la final, sau poate fi fara carne si al carui rost e sa dea un oarecare gust de afumatura.

Separat, se pun la calit:
- vreo doua trei cepe taiate marunt;
- cand ceapa devine sticloasa, se adauga vreo sase catei de usturoi taiat marunt;
- dupa 1 minut se arunca si doi morcovi taiati la fel;
- dupa alte patru minute un ardel rosu bucatele (al meu e verde), o telina si o radacina de patrunjel, la fel, bucatele.

Mai e nevoie sa precizez ca toate astea au fost botezate din belsug cu sare, piper si boia?

Cand se inmoaie toate legumele, se arunca in oala peste fasole. Niste carnati de casa isi fac si eu loc, plus doua trei foi de dafin. Apoi lasam la fiert, pe cel mai mic foc posibil.

Cam in jumatate de ora, apa ar trebui sa fie destul de scazuta. Mai amestecam din cand in cand sa nu se prinda de fund. Daca totusi se prinde, ai putea lua in considerare sa porti niste pantaloni cand esti la bucatarie.

Spre final, mai adaug doua lingurite de cimbru uscat si trei linguri de pasta de tomate dizolvate separat in apa sau in seama din oala (daca mai e inca zeama). Pentru cei care gresesc si scapa prea multa apa, in pasta de tomate dizolvata se poate scapa si o lingura de faina alba, care va ingrosa sosul.

Cand se raceste, pe deasupra musai e sa apara marar verde.

Se serveste cu muraturi sau ceapa. Obligatoriu.

Si acum incerc sa ma mut in pat...

Salata de cartofi cu muraturi

Dupa cum ii zice si titlul, mi-era prea lene sa fac ceva serios si nici nu prea mai aveam cu ce. Cu o seara dinainte lasasem 2 snitele de vita la maturat in sos de soia si worcester, cu sare, piper si cimbru, in frigider. Ideea fusese sa servesc doar o fripturica subtire cu salata verde. Evident ca mi s-a rupt de salata, grija mea a fost sa iau tonic si lime. Dar nici nu mai puteam lasa carnea, deja incepuse sa se usuce, semn ca era timpul s-o arunc in tigaie.

Si ce sa fac cu ea cand e gata?.... stateam eu cu tonicul in mana si ma gandeam... As fi putut s-o fac salata, daca mi-ar fi pasat cat de cat si de mancare. Altceva, la naiba, n-a mai ramas prin frigider... decat muraturile de la mama. Ia stai asa, ca nu-i chiar rau.... Si atunci m-a lovit!

Sase cartofi spalati s-au si aruncat intr-o oala de apa pe foc, insotiti de doi morcovi tristi. Muraturile maruntite au fost lasate la scurs dupa ce au trecut testul satarului. Erau de toate neamurile: castraveti, gogosari, conopida, kapia. Fripturicile, in tigaie se fac destul de repede, iar eu pun la greu soia si worcester, pana le innegresc de tot. Le-am scos, le-am taiat fasiute si le-am aruncat inca doua minute in tigaie. Ce ramane in tigaie nu se arunca, ci se adauga o cana de apa, din nou worcester, se asezoneaza cu sare si piper si se lasa la scazut, pana devine un sos gros. Asta se toarna peste bucatile de carne.


Cartofii si morcovii odata fierti se curata de coaja si se taie bucatele. Mai mici sau mai mari, dupa cum vrea fiecare. Si se amesteca cu muraturile si carnea. Sare si piper pe deasupra. Am mai pus o ceapa verde, taiata marunt, care-i da un flavor de freshness. Toate se lipesc cu putin ulei crud. Asta pentru ca mi-era lene sa fac o maioneza. Unii mai pun si ciuperci. As fi pus si eu, da' n-aveam.

Poza de final n-o mai am, dar ideea ramane.

Amintiri din copilarie

Eu as putea zice ca am avut o copilarie fericita. Moldova avea debitul ridicat si o temperatura perfecta de scaldat cam 3-4 luni pe an, intre casa si cursul apei erau ogoare puse acolo ca sa gustam din bunatatile naturii, iar parintii erau obisnuiti ca baietii pleaca dimineata de acasa si se intoc singuri si satui spre seara.

In cele trei, patru luni de vara, mai ales pe perioada vacantelor, mancarea de pranz consta in cartofi copti in jar cu sare, daca nu o uita ochelaristul acasa, papusoi fiert in aburi de panuse si napi. Moldova avea talentul sa se infoaie in amonte cam o data la trei saptamani si sa stranga prin coturi o multime de lemne care, uscate vreme de cateva zile, faceau un jar de nu te puteai apropia de foc la mai putin de doi metri. Pe vremea aia, inainte sa apara la televizor rapperii cu haine largi, noi eram deja de acord cu aceasta tinuta. Doar ca purtam tricoul bagat adanc in pantaloni,  iar in san strangeam roadele pamantului. Uneori cu tot cu pamant, depinde cat de departe era paznicul ogorului, de directia si viteza cu care inainta.

Cartofii, de cele mai multe ori uitati in jumatate de metru de jar, deveneau destul de greu de identificat. Ii mai lasam sa se racoreasca cateva minute in iarba sau printre bolovani, apoi cu o piatra mai ascutita incercam sa inlatur, asa mai din gros, o parte din taciunii care ramaneau prinsi de coaja. Bunica oricum ma invatase sa mananc taciuni, cica faceau bine la stomac. Cred si eu, la atata slanina cu ceapa cu care ma indopa... Hm... Dumnezeu s-o odihneasca.

Un astfel de cartof, rupt in doua, cu o coaja neagra, arsa, de vreo jumatate de centimetru, cu miezul aburind, in mana unui copil ud... asta e imaginea copilariei mele.

Am uitat intre timp de cartoful copt. Orasul cel mare te schimba. Visezi la lucruri de care n-ai nevoie, mananci ce iti recomanda altii, unde iti recomanda altii. Ei bine, eu am ales duminica trecuta sa mananc un cartof copt.

Daca as fi gasit unul nou ar fi fost ideal, dar in mijlocul iernii e acceptabil orice. Deci niste cartofi mai marisori (cei mai mari care exista la chiosc), spalati bine pe motiv ca se mananca si coaja, intepati cu furculita, se dau la cuptor. Uitam de ei vreo jumatate de ora, ii intoarcem si iar plecam din bucatarie. Dupa vreo ora ar trebui sa fie gata, dar cel mai bine e sa-i testam cu scobitoarea, caci timpul de coacere depinde mult de tipul cartofului, marime, temperatura.

Stiam ca n-o sa fie exact ca in copilarie, nici n-are cum. Jarul si cuptorul sunt tare diferite. Dar oarecum gustul mi-a amintit ce aveam nevoie sa simt.

Cartofii scosi din cuptor vor fi scalpati cu un cutit ascutit, iar miezul putin afanat cu furculita. Deasupra, aleg cele mai simple ingrediente, nici nu merita altceva: sare, piper, putin unt si branza de oi sau de capra.

Daca nu tineti la traditie, puteti completa cu muschi taiat feliute sau sunca, varza, felii de rosii, mujdei de usturoi. E bun de-mi lasa iar gura apa...

Iara pui. Acuma dulce iute cu rosii.

Na ca iara m-am trezit cu un piept de pui pe masa. Si mi-era mila de el sa-l mai inghet, asa ca l-am amenintat cu cutitul. N-a cedat, m-a scos din sarite si l-am taiat fasii.

In ajutorul lui a sarit si un morcov. Imediat l-am doborat cu satarul si pana se se dezmeticeasca, bastonase l-am facut! Si parca tot misca, asa ca l-am aruncat in uleiul incins din wok.

Separat, intr-o tigaie pe foc se topeste cam o ceasca de zahar de palmier intr-o cana de apa si se lasa sa scada si sa se ingroase. Nu va fie teama, nici eu n-am avut zahar de palmier; merge oarecum si cel de sfecla. Cand s-a format un sos transparent, aruncam fasiile de pui in tigaie si le tot invartim din cand in cand sa se faca pe toate partile.

Intre timp, in wok isi mai gaseste alinarea, pe langa morcovi, niste ceapa verde (doar partea alba). Cu si mai mare succes o puteti inlocui cu praz. E chiar mai bun. Fara teama, taiati prazul oblic si lat cam de 2 degete. Tot acuma 1-2 ardei iuti taiati pe lung se alatura petrecerii.

Dupa 1 minut, rasturnam puiul peste legumele din wok. Il agitam putin, lasam 1 minut sa se patrunda aromele de baza, apoi revenim cu suplimente: piper, sare, o lingura de Worcester, sos de soia vreo 3, (eu mai pun si Oyster sos, dar nu e necesar. Totusi, sosul de stridii merge extrem de bine cu carnea de pui, uneori chiar gatesc exclusiv cu asa ceva.), sos de chilli sau, ba chiar si, piper de Cayenne, boia iute si boia dulce.


M-as fi putut opri aici, dar prea ma stresa ultima conserva de rosii. Asa ca i-am dat drumul in wok, am amestecat usor si am lasat sa scada pana s-a format un sos gros.

Pentru garnitura la asa ceva recomand orezul fiert cu sare si sofran, dar acuma orice fel de orez basmati merge (iute, cu legume, cu legume si ou).


Cat e de simplu si ce bun e...

Una scurta, de duminica seara

Pai de, e duminica seara si am chef de una scurta. Adica cu ce se mai gaseste prin frigider. Unt. Bun asa. Poate prin congelator? Niste pui, ciolane afumate, gheata, 2 sticle, creveti si un pachet suspect.

Aleg untul. Care unt merge cu crevetii. Verific si dulapul cu paste. Tagliatelli - este! Sa-i dam bataie.

O mana de creveti se decongeleaza repede, cam in juma de ora mancam.

Tagliatellele se fierb in multa apa cu sare. Pastele se pun cand apa clocoteste, da?!

Intr-o tigaie pe foc, o felie de unt se topeste in 3 linguri de ulei de masline. Se adauga cateva feliute de usturoi si apoi crevetii. Doua minute si ii amestecam. Inca 2 minute si turnam vin alb dulce. Cam o ceasca de cafea. Asteptam 3 minute si intervenim cu piper, sare si busuioc.

Pastele s-au scurs si se pun in tigaie peste creveti. Amestecam 1 minut sa se acopere pastele bine cu grasime si luam de pe foc.

Asta e tot. Pofta buna.

Da-i Cezarului salata

Salata asta este un rasfat pentru gusturile amortite de atatea sarmale si toba. Si pentru ca ingredientul principal e salata verde, sunt sigur ca o sa vi se para cea mai minunata idee pentru seara si chiar pentru pranzul de a doua zi, ca sa mai echilibrati balanta 'vina - pofte'.

Eu am invatat pentru prima oara reteta de salata Cesar a lui Jemie Oliver, care doar seamana cu cea originala. In timp, am adaptat-o la gusturile mele, iar acum pot sa ma laud cu cea mai buna salata ever.

Macar din respect pentru mexicanul Cesar merita sa stim ce a avut el la indemana cand a creat aceasta reteta:
- salata verde
- ulei de masline presat la rece
- usturoi proaspat presat pus in ulei
- sare
- piper negru proaspat macinat
- otet din vin
- suc proaspat de lamaie sau lime
- sos Worcester
- galbenus crud de ou
- Parmezan
- crutoane proaspete

Veti intalni o multime de variante ale salatei lui Cesar, cu piept de pui la gratar, snitele ramase de duminica taiate felii, sunca (iach!!) sau alte carnuri presate.... dar bineinteles ca numai a mea e cea adevarata. Si daca n-o fi adevarata, macar e cea mai simpla si mai gustoasa.

Pe langa ingredientele de mai sus voi folosi vreo 4 fileuri de ansoa pentru dressing, iar crutoanele le voi face odata cu niste ciocanele de pui, astfel ca salata va capata si niste carne spre bucuria celor flamanzi. Thanks to Jamie!

Mai intai va opriti la minimarket pentru Worcester si ansoa. Nu-i asa ca va lipsesc din bucatarie? Si daca tot sunteti la raionul de sosuri si mirodenii, for God's sake luati si niste cimbru, salvie, rozmarin, oregano, soia, pepermin, tabasco. Astea toate nu se strica luni de zile si fiind la indemana in bucatarie veti indrazni, usor-usor,  sa va cultivati gusturile pentru arome combinate. Ce grozav cand descoperiti o aroma noua care place si celorlalti!

Asa ca luam 6 ciocanele de pui, le saram bine si le condimentam cu piper boia si ulei de masline. In aceeasi cratita adaugam vreo 3 felii groase de paine taiate bucati si stropite bine cu ulei si le dam la cuptor pana se face puiul bine de tot.

Crutoanele facute astfel vor capata un gust aparte, dar merg si cele facute in tava doar cu ulei.

Apoi ne putem apuca de dressing. Trei catei de usturoi, striviti bine se amesteca cu 100 ml de ulei de masline presat la rece. Se lasa sa se patrunda vreo 15 - 30 de minute. Intr-un bol de piseaza 3 fileuri de ansoa, se adauga usturoiul din ulei si se omogenizeaza bine. Urmeaza un galbenus de ou crud si 2 linguri de Worcester. Apoi zeama de la o lamaie si jumatate de lime (puteti renunta la lime daca nu sunteti fun acru). Se freaca bine pana se ingroasa. Incet, cu picatura, se adauga uleiul in care a stat usturoiul, apoi 50 de grame de parmezan trecut prin razatoarea mica. Se gusta de sare si piper negru. Apoi se adauga sarea si piperul negru.

Sosul e gata, puiul si crutoanele se fac in cuptor, asa ca ne relaxam. Ca am muncit azi.




:)







Salata se rupe bucati, se amesteca usor cu dresingul, se adauga bucatele de pui, crutoane si parmezan fasii.

Asta e tot. Pofta buna.

Niste pui si niste rosii

Demult n-am mai dat pe aici. Nici n-am prea avut nevoie, s-a ocupat mama sa-mi umple frigiderul. Ea e cea care m-a invatat pentru prima oara sa tai ceapa si sa aranjez sarmalele intr-o oala rotunda. Cu siguranta, data viitoare cand voi fi in preajma ei, voi documenta superbii cozonaci cu nuca si mac de Bucovina, zacusca de ciuperci si salata cu sos dulce de gogosari. Simt ca sunt lucruri care nu merita sa se piarda.

Dar sa revin la dezamagirea ultimei zi de concediu si sa trec repede peste principala problema a reintorcerii la munca: ce sa mai mananc? Mai exact spus ce-a mai ramas prin congelator si as putea pregati repede? Destul de simplu: congelatorul contine o sticla de vodka, gheata, niste oase afumate si pulpe dezosate de pui. Alegerea e cat se poate de fireasca... un pahar inalt se umple cu gheata, se toarna din sticla pe jumatate, apoi niste suc de mere...
...iar dupa vreo ora verificam daca s-au dezghetat pulpele si ne pregatim de treaba.

Pulpele la taiem in bucati mai mari si le asezonam cu sare si piper. Mai avem nevoie de o cratita cu capac in care inmuiem 3 catei de ustoroi taiati subtire in 4 linguri de ulei de masline. Adaugam in 2 minute si doua cepe julieni, dar taiate mai taranesc, asa mai cu toporul. Sare si piper peste ceapa, niste balsamic si soia. Se lasa la inmuiat pe cel mai mic foc, cu capac vreo 5 minute.

Apoi adaugam carnea si o tot invartim timp de vreo 10 minute pana-si schimba culoarea.

La final adaugam 2 conserve de rosii intregi, punem capacul si lasam vreo 20-30  minute sa sa patrunda bine. Doua frunze de dafin pot da un iz mai oriental sosului.

Imi place sa o mananc cu piure de cartofi. Mai zic ceva de piure? Nu cred ca e cazul, doar atat: puneti unt gras, iar daca folositi si lapte, ceea ce nu recomand, totusi incalziti-l inainte de a-l pune peste cartofi.

Caserola se aranjeaza de cu seara, e cel mai cinstit asa.

Ati vazut ce simplu e?