Ucenica

Ce sentiment placut de implinire ma incearca sa o am pe mama ucenica la bucatarie... Nu ca as sti eu sa fac minunile cu care-si umple camara tarziu in toamna sau rezistenta ei in a sustine o masa de sapte feluri de Paste pentru preoti si cateva coriste alese pe spranceana; adica alea care mai au sprancene... Ci pentru ca in sfarsit am ajuns sa o invat si eu ceva si mai mult, sa-i placa ce o invat.

Gombotii pe care i-am facut se regasesc intr-o forma oarecum tangentiala si in bucataria bucovineana. Doar ca nu atat de buni.

 Aluatul din care fac gombotii are la baza miezul de cartof copt. Unii prefera sa fiarba cartofii in coaja, dar mie mi se pare ca gustul de cartof copt inobileaza produsul final. Trebuie cam jumatate de kilogram de miez de cartof copt. Sa alegeti cartofii fainosi pentru aceasta reteta (cartofii de salata). Ii spalati si-i puneti la cuptor pana intra furculita in ei foarte usor.




Cand sunt gata, ii taiati in doua si-i lasati sa se raceasca complet.








Apoi scoateti miezul cu o lingura si-l cantariti. Peste miez adaugati faina alba - cam un sfert din greutatea lui. In cazul nostru, la 500 de grame de miez de cartofi puneti 125 de grame de faina. Plus un ou batut, sare, o lingura de ulei si o lingurita de zahar daca preferati gombotii sa fie dulci. Oricum, vor fi inveliti in zahar si pesmet prajit in unt...


Aluatul va fi lipicios, asa ca rezistati tentatiei de a adauga faina.








Intr-o tigaie prajim 150 de grame de pesmet timp de 2 minute,  in 50 de grame de unt si apoi adaugam, dupa ce am stins focul, intre 3-5 linguri de zahar, dupa cat de dulce vrem sa iasa.







Separat, prunele se depica in doua, pana la jumatate, atat cat sa scoateti samburii, apoi se amesteca cu zahar si scortisoara.


Punem o oala cu multa apa la fiert si cand clocoteste dam focul mic de tot, atat cat s-o mentina fierbinte fara a clocoti.

Pentru a lucra aluatul bagati-va mainele pana la cot in faina. Rupeti bucati din aluat, le aplatizati cu palma, puneti cate o pruna la mijloc si inchideti bine de tot. E important sa sigilati bine galusca pentru ca altfel o sa patrunda apa la pruna si o sa va treziti ca se rupe in bucati. Galusca astfel obtinuta o aruncati in oala cu apa fiebinte. Am mai auzit pe unii care prefera sa imparta aluatul de la bun inceput in 32 sau 24 de bucati, ca sa fie toate egale; facandu-l sul apoi taindu-l in doua, apoi in patru si asa mai departe.



Din cand in cand mai scuturam sau mai amestecam in oala sa nu se prinda galutele de fund. Cam dupa cinci minute ar trebui sa vedeti ca incep sa se ridice la suprafata. Cele care plutesc is gata de recoltare; ...cu paleta cu gauri.





In urmatoarea faza ajung direct in tigaia in care am prajit pesmetul si l-am amestecat cu zahar. Scuturam tigaia in toate directiile ca sa acoperim bine de tot galustile.


Si cu asta s-a cam terminat, nu le mai trebuie nimic. Is bune si calde, dar merg la fel de bine si reci.

Sa gatim dara...

Of, dragul meu blog, de mult nu mi-am mai facut timp pentru tine... Ca de mancat am mai mancat de cateva ori, si poze am destule... uite ca intr-un final mi-am adus aminte sa mai si scriu. Pentru ca am facut ceva atat de simplu si de bun incat trebuie sa ramana undeva in scris.

Ne trebuie doi dovlecei, 4 rosii mari, putin unt, branza telemea de capra sau de oi, o legatura de marar, niste sare si piper alb, doua oua si niste smantana. Cam atat de simplu e.

Mai intai spalam dovleceii, fara a-i curata de coaja, si-i taiem in doua pe lungime. Cu o lingura ii scobim bine, lasand cam trei patru milimetri pana la coaja. Miezul il tocam si-l aruncam intr-un castron. Tocam marunt si doua rosii, rupem branza bucatele si le amestecam cu dovleceii. Sare punem numai daca branza nu e suficient de sarata. Adaugam piper alb si marar.

Tava se unge cu extrem de putin ulei, se acopera cu felii de rosii si bucatele de unt din loc in loc. Asezam dovleceii si-i dam la cuptor cam 20 de minute.

Intre timp, din 3 linguri de smantana si doua galbenusiri pregatim sosul de gratinat pe care il punem deasupra dupa cele douazeci de minute. Mai dam la cuptor inca zeca minute si apoi putem servi. Rosiile din tava le strangem si le asezam peste dovlecei. Vor avea cea mai buna aroma.

O ciorba cu renume

Sa ne inchipuim zona din care se trage. Frig. Cinci luni de iarna. Dealuri, multi pruni. Inevitabil multa tuica. Si mahmureala. Care se rezolva cu ciorba acra sau zeama de varza. Voi ati sari imediat sa comentati ca ciorba de burta e ceea ce caut, dar eu va spun: batman, batman... Nu toata lumea poate manca ciorba de burta. Dar ciorba radauteana, desi are acelasi aspect, are un gust mai rafinat, mai moale, pe placul si celor din sud.




E si foarte usor de facut. Se incepe cu vreo 6 ciocanele de pui spalate bine si curatate de pielea in exces (pe la mine se foloseste gaina intreaga) sau un piept cu sau fara os, recomand cu. Peste pui se mai pun in oala doi morcovi, doi pastarnaci sau radacini de patrunjel, o telina, o ceapa mare si doi ardei grasi rosii sau capia.





Se acopera cu vreo 3\trei litri de apa, o lingura de sare si se da la fiert pe cel mai mic foc cam o ora. Nu va mint, eu am pus si un cartof, dar asta nu face parte din reteta.







Separat, peste trei galbenusuri amestecate cu lingura de lemn se adauga cam 200 de grame de smantana grasa si se omogenizeaza.



Dupa o ora, legumele si carnea se scot din oala si se lasa sa se racoreasca cateva minute.

Zeama se strecoara si se pune inapoi in oala curata. Daca e necesar, oala se spala sau se foloseste o alta oala.

Ardeii se curata de coaja si se taie fasii. Restul legumelor se piseaza la mixer sau se trec prin sita ceea ce presupune putina munca. Piureul obtinut se pune inapoi in zeama, impreuna cu fasiile de ardei.

Carnea se rupe de pe oase in fasii si urmeaza aceeasi cale. Dam inapoi pe foc si cand da primul clocot turnan compozitia de galbenus cu smantana. Adaugam sare si vreo sase linguri de otet.


In plus, infuzam in ciorba vreo sase catei de usturoi, dati pe razatoarea mica. Ne folosim de o strecuratoare. Cateva minute e suficient, dupa care oprim focul.

Cand se raceste completam cu mult patrunjel verde tocat. La fel si la servit, cu paine alba si ardei iuti.

Have fun and cook more!

Primul post mobil

Iata ca incerc lucruri noi ... cum ar fi sa ma chinui sa scriu de pe telefon. Si pentru ca intr-adevar e un chin, o sa fiu extrem de scurt.
Si ce poate fi mai rapid decat o salata? Dar una racoritoare, cu mai multe influente arabesti. De data asta nu mai respect nici o reteta, ci doar cateva principii. Doar cateva.
Mai intai taiem o rosie bucatele. Peste care adaugam ceapa alba taiata jumatati de pestisori...
Apoi o ceapa verde mica si un fir de usturoi se taie oblic in stil oriental...
O mana mare de patrunjel taiat marunt...
Putin ardel rosu si un castravete mic isi fac si ei loc in castron...
Apoi condimentam simplu cu sare si piper, ulei de masline si zeama de lamaie. Cine are pe acasa, poate adauga si putin sos de rodii.
Ca sa nu para prea goala, o garnisim cu doua felii de paine coapta cu usturoi si busuioc.
Ce sa mai zic? Asa bine sa va fie..

Daca Bordello nu e, ce... sa fac?

Uite ca a venit vremea sa mai stau pe acasa. Macar atata cat sa mai fac ceva si prin bucatarie. De mancare, adica. Nimic complicat, doar legume, ca sa intram in ritmul verii.

Pentru ghiveci am ales 3 cepe, 4 rosii, 2 ardei, 2 dovlecei si as fi pus si 2 vinete daca ar fi avut la magazin. Ceapa se toaca si se pune pe foc mic in vreo 5 linguri de ulei la inmuiat. Sarea si piperul dupa gustul fiecaruia. Cand ceapa da semne ca cedeaza, adaugam ardeii taiati bucatele si vreo 3 catei de usturoi tocati. Acoperim si mai lasam vreo 10 minute. Punem si ierburi de provance (in traducerea mea sunt toate ierburile de le mai gasesc prin dulapul cu mirodenii... ia sa-mi amintesc... oregano, maghiran, busuioc, cimbru (putin) si patrunjel.

Orezul se fierbe separat intr-o cratita cu capac. Mai repet odata procesul: o cana jumate de apa la o cana de orez. Apa se da in clocot, se pune sare, se arunca orezul si cand a inceput sa fiarba se da focul pe minim si se acopera. 20 de minute nu se misca capacul! Nici macar daca se scurg picaturi pe aragaz. Fix dupa 20 de minute se stinge focul si orezul e gata.



Intre timp curatam dovleceii, ii taiem felii pe care le insiram pe un servet, stropim cu sare si acoperim cu alt servet de hartie sa absorba zeama. La fel as fi facut si cu vinetele, dar nu le-as fi curatat de coaja. Daca vanata e prea mare, taiem feliile in doua sau in sfert.

In cratita cu legume e timpul sa aruncam dovleceii. Rosiile le punem in apa fiarta pentru 10 secunde, se scurgem, le curatam de coaja si le taiem cubulete. Dupa 5 minute le punem peste restul de legume si mai lasam la fiert vreo 15 minute. Apoi oprim focul si ne pregatim de masa.

Doua oua mari... se leganau....

Well, asta e o denumire vaga rau de tot. Adica oua umplute... cu ce? Mama le umplea cu pateu de ficat frecat cu unt. Bunica punea untura, bucatele de carnati si codite de ceapa si usturoi verde. Am mai vazut umplura de branza cu paprica si marar, intr-o ciudata combinatie ungureasco-ardeleneasca.

De fapt, ideea de baza e ca ouale se pot umple cu orice. Orice iti trece prin cap. La mine a fost ceva mai simplu ca am folosit tot ce am mai gasit prin frigider.

Dar s-o luam cu inceputul: 4-5 oua se pun intr-o cratita cu apa rece si se dau la fiert. Pe foc mic, uitam de ele. Vreun sfert de ora cel putin ne cautam alta treaba. Cand ne intoarcem ouale vor sari bucuroase in sus. Luam cratita de pe foc, o lasam sa se racoreasca 5 minute, apoi putem turna apa rece.

Intre timp pregatim umplutura intrun castronas:
- o conserva de ton in apa (nu in ulei),
- 50 de grame de unt topit (eu am pus untul intr-un vas mai mic peste cratita in care au fiert ouale si acum stau la racorit),
- vreo 2 linguri de pasta de ardei iute (voi puteti folosi o jumatate de lingurita),
- paprika iute (voi puteti renunta),
- un castravete murat (in saramura, nu in otet) taiat in bucatele cat mai mici,
- galbenusurile de la oua (oua pe care intre timp le-am curatat de coaja si le-am taiat in doua),
- coditele de la 4 cepe verzi, taiate marunt de tot.
- extra, iar pentru voi in nici un caz nu recomand, o lingurita de fulgi uscati si macinati de ardei iuti.

Gata, combinam ouale cu umplutura, asezam pe farfurie si invitam lumea la masa.

Papanasi moldovenesti

Uite ca ma grabesc si am omis sa fac poza finala.... Eh, asta e, trebuie sa ma credeti pe cuvant ca acest desert e atat de usor de facut si atat de gustos incat riscati sa primiti favoruri sexuale numai sa mai faceti asa ceva. Trebuie tratat cu grija si mai ales sa va prefaceti ca nu e mare lucru pentru a distrage atentia de la minunea pe care tocmai ati facut-o.

Papanasul moldovenesc se deosebeste de impanatul papanas de Bucuresti. E mai mic, mai turtit, ca o chiftea. Nici asa crescut nu e. Dar in schimb, are un gust pe care papanasul sudic numai daca-l dai cu parfum il atinge.

Sa ne grabim dara: jumatate de kilogram de branza de vaci se amesteca cu 100 de grame de zahar si coaja rasa de la o lamaie.

Separat, o lingurita de bicarbonat se stinge in doua trei lingurite de zeama de lamaie apoi se pune peste branza. Se mai pun si doua galbenusuri cu albusurile batute spuma. Toate se amesteca usor, cu lingura, de jos in sus, sa pastram aluatul cat mai pufos. La final punem 150 de grame de faina si o incorporam.

Apoi facem bulgari din aluat, nu prea mari, caci mai cresc in tigaie. Folosim la greu faina, pe maini, pe blat intrucat aluatul e foarte lipicios.

Se aplatizeaza bilele si se face o mica gaura in mijloc. De fapt, forma lor traditionala e de chiftea, dar mie imi plac cu cat mai multa coaja (de asta le fac colacei).

Se prajesc cam cinci minute, la foc mediu sa aiba timp sa se patrunda, pe ambele parti (cinci minute in total).

Cat sunt firbinti se impopotoneaza cu smantana frecata cu zahar si un mot de dulceata.

Gata. Am plecat.