Daca Bordello nu e, ce... sa fac?

Uite ca a venit vremea sa mai stau pe acasa. Macar atata cat sa mai fac ceva si prin bucatarie. De mancare, adica. Nimic complicat, doar legume, ca sa intram in ritmul verii.

Pentru ghiveci am ales 3 cepe, 4 rosii, 2 ardei, 2 dovlecei si as fi pus si 2 vinete daca ar fi avut la magazin. Ceapa se toaca si se pune pe foc mic in vreo 5 linguri de ulei la inmuiat. Sarea si piperul dupa gustul fiecaruia. Cand ceapa da semne ca cedeaza, adaugam ardeii taiati bucatele si vreo 3 catei de usturoi tocati. Acoperim si mai lasam vreo 10 minute. Punem si ierburi de provance (in traducerea mea sunt toate ierburile de le mai gasesc prin dulapul cu mirodenii... ia sa-mi amintesc... oregano, maghiran, busuioc, cimbru (putin) si patrunjel.

Orezul se fierbe separat intr-o cratita cu capac. Mai repet odata procesul: o cana jumate de apa la o cana de orez. Apa se da in clocot, se pune sare, se arunca orezul si cand a inceput sa fiarba se da focul pe minim si se acopera. 20 de minute nu se misca capacul! Nici macar daca se scurg picaturi pe aragaz. Fix dupa 20 de minute se stinge focul si orezul e gata.



Intre timp curatam dovleceii, ii taiem felii pe care le insiram pe un servet, stropim cu sare si acoperim cu alt servet de hartie sa absorba zeama. La fel as fi facut si cu vinetele, dar nu le-as fi curatat de coaja. Daca vanata e prea mare, taiem feliile in doua sau in sfert.

In cratita cu legume e timpul sa aruncam dovleceii. Rosiile le punem in apa fiarta pentru 10 secunde, se scurgem, le curatam de coaja si le taiem cubulete. Dupa 5 minute le punem peste restul de legume si mai lasam la fiert vreo 15 minute. Apoi oprim focul si ne pregatim de masa.

Doua oua mari... se leganau....

Well, asta e o denumire vaga rau de tot. Adica oua umplute... cu ce? Mama le umplea cu pateu de ficat frecat cu unt. Bunica punea untura, bucatele de carnati si codite de ceapa si usturoi verde. Am mai vazut umplura de branza cu paprica si marar, intr-o ciudata combinatie ungureasco-ardeleneasca.

De fapt, ideea de baza e ca ouale se pot umple cu orice. Orice iti trece prin cap. La mine a fost ceva mai simplu ca am folosit tot ce am mai gasit prin frigider.

Dar s-o luam cu inceputul: 4-5 oua se pun intr-o cratita cu apa rece si se dau la fiert. Pe foc mic, uitam de ele. Vreun sfert de ora cel putin ne cautam alta treaba. Cand ne intoarcem ouale vor sari bucuroase in sus. Luam cratita de pe foc, o lasam sa se racoreasca 5 minute, apoi putem turna apa rece.

Intre timp pregatim umplutura intrun castronas:
- o conserva de ton in apa (nu in ulei),
- 50 de grame de unt topit (eu am pus untul intr-un vas mai mic peste cratita in care au fiert ouale si acum stau la racorit),
- vreo 2 linguri de pasta de ardei iute (voi puteti folosi o jumatate de lingurita),
- paprika iute (voi puteti renunta),
- un castravete murat (in saramura, nu in otet) taiat in bucatele cat mai mici,
- galbenusurile de la oua (oua pe care intre timp le-am curatat de coaja si le-am taiat in doua),
- coditele de la 4 cepe verzi, taiate marunt de tot.
- extra, iar pentru voi in nici un caz nu recomand, o lingurita de fulgi uscati si macinati de ardei iuti.

Gata, combinam ouale cu umplutura, asezam pe farfurie si invitam lumea la masa.

Papanasi moldovenesti

Uite ca ma grabesc si am omis sa fac poza finala.... Eh, asta e, trebuie sa ma credeti pe cuvant ca acest desert e atat de usor de facut si atat de gustos incat riscati sa primiti favoruri sexuale numai sa mai faceti asa ceva. Trebuie tratat cu grija si mai ales sa va prefaceti ca nu e mare lucru pentru a distrage atentia de la minunea pe care tocmai ati facut-o.

Papanasul moldovenesc se deosebeste de impanatul papanas de Bucuresti. E mai mic, mai turtit, ca o chiftea. Nici asa crescut nu e. Dar in schimb, are un gust pe care papanasul sudic numai daca-l dai cu parfum il atinge.

Sa ne grabim dara: jumatate de kilogram de branza de vaci se amesteca cu 100 de grame de zahar si coaja rasa de la o lamaie.

Separat, o lingurita de bicarbonat se stinge in doua trei lingurite de zeama de lamaie apoi se pune peste branza. Se mai pun si doua galbenusuri cu albusurile batute spuma. Toate se amesteca usor, cu lingura, de jos in sus, sa pastram aluatul cat mai pufos. La final punem 150 de grame de faina si o incorporam.

Apoi facem bulgari din aluat, nu prea mari, caci mai cresc in tigaie. Folosim la greu faina, pe maini, pe blat intrucat aluatul e foarte lipicios.

Se aplatizeaza bilele si se face o mica gaura in mijloc. De fapt, forma lor traditionala e de chiftea, dar mie imi plac cu cat mai multa coaja (de asta le fac colacei).

Se prajesc cam cinci minute, la foc mediu sa aiba timp sa se patrunda, pe ambele parti (cinci minute in total).

Cat sunt firbinti se impopotoneaza cu smantana frecata cu zahar si un mot de dulceata.

Gata. Am plecat.

Bors de primavara

A venit. Primavara. Si atata am tot asteptat-o, ca merita s-o si sarbatorim. Nu cu gratar pe marginea drumului ca toti taranii din Arges, ci cu un bors acru de loboda. E cel mai simplu si cel mai bun bors acru. Te racoreste mai ceva ca o limonada inghetata de menta dupa un bj pasional.

Loboda se ia din piata. Vreo 10 manunchiuri. Si daca tot sunteti acolo, luati si o legatura de ceapa verde. Loboda se spala bine in mai multe ape si eventual se inlatura coditele mai groase.

Mai trebuie o ceapa uscata si optional o jumatate de morcov si un cartof. Si evident, jumatate de sticla de bors acru. Eu am pus toata sticla, asa de mult tanjeam dupa acru.

Mai intai taiem marunt ceapa si o punem la inmuiat in ulei. Adaugam si ceapa verde, ii da un oarecare gust mai interesant, mai fresh.

In vreo patru sau cinci minute, pe foc mic, cu capac, ceapa e moale. Optional, adaugam acum jumatatea de morcov dat pe razatoare. Eu il pun pentru dulceata, dar nu e necesar. Mai lasam doua minute, apoi punem loboda si acoperim. Mai amestecam din cand in cand, pana ce vedem ca s-a inmuiat bine de tot.

Separat, avem vreo 3 litri de apa la fiert, pe care o turnam peste loboda si lasam focul mic cand incepe sa fiarba. Adaugam si cartoful taiat cubulete mici, plus o lingurita de sare.

Zece minute si e gata. Acum turnam jumatate de litru de bors acru fiert separat. La final, chiar inainte de a stinge focul, turnam repede un ou batut sa se faca zdrente. Iar dupa ce s-a mai racit putin, vreo doua smocuri de leustean taiat marunt. Nu va zgarciti cu leustenul, nu puteti da gres.

Ca orice bors rosu, se mananca ori fierbinte, ori rece. La fel de bun. Smantana e optionala, dupa gustul fiecaruia.

Pofta buna.

Pofta de varza acra? Hmmm... oare ce-am facut aseara?

Pofta e pofta. Degeaba traiesti daca nici macar cand ti-e pofta de varza acra nu faci un mic efort s-o gasesti in momentul ala. Adica ce om normal la locul dureros ar refuza o varza acra cu carne? Eu nu l-am intalnit si bine ar fi sa se fereasca. Sau cel putin sa aiba un motiv serios, confirmat de medicul specialist ca n-are voie sa manance varza pentru cel putin sase luni fiind in pericol iminent de moarte. Pofta de varza acra e atat de intensa, incat te loveste cu cateva zile inainte. Vezi cum vine sfarsitul de saptamana si simti asa o ardoare de ceva, inexplicabila. Mai intai te gandesti ca e de la bautura, dar iti aduci aminte ca mai mult de doua beri nu esti in stare sa duci. Apoi de gandesti ca ar fi cazul sa iesi din Bucuresti. Nici asta nu poate fi, ca ai si uitat cand ai stat doua saptamani la rand in oras. Nu stii ce e, asa ca mergi la cumparaturi. Daca te nimeresti pe la raionul de muraturi sau pe langa vreun butoi in piata, imediat te ia dorinta de a deveni posesorul unei verze murate. Iti aduci aminte cum inca din copilarie iti placea varza murata cu paprika si ca o mancai inainte sa se raceasca cartofii, ca sa mai ceri inca o portie. Esti sigur ca varza calita cu mamaliga era mancarea ta preferata si esti gata sa-ti pierzi o mana convingand pe oricine ca pofta de varza iti da arsuri groznice daca nu mananci macar un castron in ziua respectiva. De aceea tu nici nu poti pleca in concedii lungi fara sa verifici cu restaurantele din zona daca au cantitati suficiente de varza acra. Nu stii ce-o sa faci cu ea, dar esti convins ca e o datorie fata de tine sa detii o varza. Cine te vede cu punga de varza din care picura moare, stie ca esti serios. Caratul unei verze murate e cel mai facil mijloc de a impune respect. Asta sau un maieu care sa lase tatuajele de pe brate sa raspandeasca frica printre cei din jur. Cu varza nu te joci...

Asa ca, manat de cele mai pure sentimente, am adoptat o varza si am depus-o in mijlocul frigiderului pentru a se acomoda cu atmosfera de acasa. Trei zile am ignirat-o pana sa fiu sigur ca s-a calmat. Abia duminica am indraznit sa o mut usor in bucatarie si pe nesimtite am inecat-o intr-o oala cu apa curata. Vreo ora. Suficient cat sa scot sarea din ea.

Apoi am trecut-o la cutit. Marunt. Varza am facut-o.

Am taiat carnea cubulete. Din cel mai bun cotlet. Ma repet, si-mi place sa ma repet, ingredientele de calitate fac o diferenta enorma. Apoi am dat-o prin ulei incins pana si-a schimbat culoarea pe toate partile. Acest proces se cheama sigilare. O sa va povestesc mai dupa post cum se sigileaza carnea pe care o facem la cuptor ca sa ramana zemoasa. Am aruncat si vreo 3 catei de ustoroi intregi sa ajute la gust. Dupa 3 minute am turnat doua gaturi de vin si o jumatate de ceasca peste carne si am acoperit. Acuma, ca sa nu ziceti ca prea le fac eu dupa retete pe toate, marturisesc ca n-am avut vin rosu si am folosit vin alb. Na, condamnati-ma! Cine arunca prima piatra!? Madalin, stai jos. Carbonara cu vin? Com'on...

Vreo 15 minute a bolborosit carnea in vin. Am adunat si condimentele ca sa nu uit ceva (piper negru, cimbru uscat, marar, chimion, vreo 3 frunze de dafin si paprika iute - cea din urma nu e necesara, e alegerea mea sa o folosesc la varza) si am inceput sa le combin in oala in care vor fierba vreo 2 ore, in straturi. Jumatate din marar l-am pastrat pentru final, ca sa persiste gustul romanesc. Deasupra nu lipsesc cateva felii de sunca grasa peste care am turnat o conserva de rosii decojite si faramitate si-o cana mare de apa.

Doua ore am zis. Pe focul mic, sa se inmoaie bine de tot.

Rezultatul e demential. Smantana e optionala, dar mie-mi place pe stilul din Ardeal si Bucovina. mai ales daca-i dulce si grasa.

Cine se mananca bine-n seara asta, ioi oi?

Gulyasleves. Supa gulas, deci. M-am saturat sa cutreier Ardealul pentru un gulyas bun, fara influente romanesti. Pur, care sa-ti lase printre dinti gustul de paprika si maghiran. Romanii l-au facut gulas, i-au mai scos din zeama, au cam nenorocit condimentele si a rezultat o tocanita care are cu totul alt gust de la bodega la bodega.

Asa ca m-am hotarat sa mi-l fac singur. Si sa-l duc la perfectiune, dupa care ma apuc de bobgulyas.


Am inceput prin a alege o bucata frumoasa de pulpa, din care folosesc cam jumatate de kilogram, poate 600 de grame. Se taie frumos, cubulete.

Da' mai intai doua cepe se pun la calit intr-o tigaie adanca. In 5 minute ceapa se inmoaie, dam focul tare si punem carnea. Din cand in cand mai amestecam sa se prajeasca pe toate partile. Vreo 15 minute o tinem asa.

Tragem tigaia de pe foc si mutam carnea intr-o oala. Apoi turnam: boia dulce din cel mai pretuit soi (vreo 20 de grame), o lingurita de cimbru uscat, doua sau trei de maghiran, una de piper negru si una de chimen (preferabil macinat). Amestecam bine de tot. Adaugam si doi morcovi si o radacina de patrunjel taiate in bucati. Iar peste toate turnam 5 cani de apa si dam la fiert. Cand incepe sa clocoteasca, dam focul la minim, acoperim si lasam asa vreo ora si jumate, poate chiar doua, depinde de carne.

Dupa vreo jumatate de ora de cand a inceput sa fiarba, punem si 3 lingurite de sare.

Cand e fiarta carnea, adaugam doi cartofi mari, taiati cuburi si un amestec pregatit dinainte din doua trei rosii din conserva, un ardel rosu copt (sau o lingura de pasta de ardei dulce) si o lingurita zdravana de chilli. Imi pare rau ca n-am pus doua. Amestecul se face la blender sau cu furculita. E chiar mai bine cu furculita, ca raman bucatele si nu se face pasta.






Au mai ramas de facut galuscutele. Punem la fiert o oala de apa cu o lingurita de sare.

Intr-un castron batem un ou cu putina sare, adaugam cam 100 de grame de faina si o lingura de ulei. (Faina mai intai, uleiul la urma). Trebuie sa obtinem un aluat moale si elastic.

Cand apa fierbe, turnam aluatul pe o razatoare ca sa-l lasam sa cada prin gaurile mai mari.

In cateva secunde, galuscutele se vor ridica la suprafata. Le mai lasam la fiert cateva clocote, apoi le strecuram si le punem in gulyas.

De acuma, mai lasam la fiert vreo 15 minute.

Se mananca cu lingura, in caz ca va vine alta idee, cu paine proaspata si castraveti murati.

Festin de duminica part three

Mucenicii. O intreaga pleiada de traditii se invart in jurul acestor covrigi. N-o sa insist, ca nu e scopul meu sa va luminez, dar macar asa, de dragul artei:

Mucenicii se fac pe 9 martie, pentru a 'celebra' moartea a 40 de soldati cretini crestini aruncati in apa inghetata, torturati si arsi pe rug pentru ca refuzau sa renunte la credinta lor. Restul cretinilor crestinilor care au avut noroc sa nu se lege nimeni de ei au decis ca trebuie sa celebreze martiriul cu niste aluat impletit, in forma de 8, sugerand faza in care soldatii s-au imbratisat cu totii in apa inghetata si-au cantat imnuri.

Tot in ziua de mucenici, crestinul e dator sa bea 40 de pahare de vin. Hmmm, cred ca asta n-are legatura cu crestinismul si doar la romani se intalneste.

Fara vin, mucenicii facuti cum trebuie sunt un deliciu, mai ales proaspeti si fierbinti. Si nu e nici complicat.

Mai intai punem la fiert doua cani de apa, topim inca una  de zahar si mai adaugam un zahar vanilat si o esenta de rom. Dam deoparte la racit si adaugam coaja rasa de la o lamaie. Asta e siropul in care vom inmuia mucenicii.

Intr-un alt castronel batem un galbenus de ou cu 50 de ml de lapte. Cu asta o sa ungem mucenicii inainte de a-i baga in cuptor.

Aluatul il facem din 550 de grame de faina. O gaura in mijloc in care punem 1 plic de drojdie uscata, o lingurita rasa de sare, 150 de grame de zahar, 1 ou, 80 de grame de unt, si 250 de grame lichid (jumatate apa, jumatate lapte). Framantam cam 20 - 25 de minute pana obtinem un aluat elastic, nelipicios, pe care il dam la crescut vreo ora. Acoperit bineinteles cu o carpa curata.

Aluatul se poate face foarte bine si la masina de facut paine (pe programul aluat + dospit). Dupa ce a crescut bine, il rasturnam pe blatul stropit cu faina, si-l impartim in vreo 20 de bucati. Fiecare bucata, pe rand, o rulam in palme si pe blat pana ajunge un snur de jumate de metru pe care il impletim in doua de la jumatate, formam un cerc si inchidem capetele, apoi ii dam forma de 8 si-l asezam in tava de copt pe hartie. Ii mai lasam sa creasca inca vreo ora in forma asta.

Ii ungem cu oulsi laptele amestecat si-i dam la cuptor pe mediu pana se rumenesc usor (vreo 15 - 20 de minute). Ii scoate fierbinti si-i inmuiem in sirop cateva secunde. Nu prea mult. Apoi ii ungem pe deasupra cu miere si presaram din abundenta nuca data pe razatoare...

Mancam vreo 3 - 4 asa fierbinti cum sunt, pana ni se face rau. Restul stau bine intr-o cutie la frigider.